SCURTĂ PREZENTARE




Botoșani, oraş în Moldova de nord, reşedinţa judeţului cu acelaşi nume, unul din cele mai vechi târguri domneşti, încă din sec.al XV-lea, axat pe un drum comercial foarte umblat, cunoscut sub numele de şleaul Botoşanilor.

Ştefan cel Mare a zidit curte domnească la Popăuți, iar Petru Rareş a dăruit veniturile Târgului soției sale, devenind Târgul Doamnei.

Ca în toate târgurile, la Botoşani trebuie să fi fost negustori şi meseriaşi catolici, dar nu avem cunoştinţă de vreo organizare a lor în comunitate catolică.

În matricolele vechi ale parohiei Horleşti – Cotnari, la 8 decembrie1781, se consemnează un botez de la Botuszan şi apoi în 14 noiembrie 1784 se mai înregistrează încă unul.

Ulterior ambele sunt anulate prin haşurare, menționându-se că s-au trecut la parohia Botoşani. În fel şi cum s-a făcut această parohie la Botoşani? Nu ştim. Nu ştim nici cât timp a funcționat, dar pe vremea episcopului Ioan-Filip Paroni (1811- 1825) rezultă, din corespondența lui, că la Botoşani ar fi existat un teren al comunității catolice şi că acest teren s-a pierdut din neglijența credincioşilor. Ca să nu se piardă tradiția existenței unei comunități catolice la Botoşani, acelaşi episcop trimitea de câteva ori pe an pe un preot de la Iaşi ca să facă slujbă celor 15 familii catolice care erau atunci la Botoşani.

Deschidea exploatărilor forestiere din Moldova de Nord a atras mulți ruteni şi armeni catolici, precum și mulți polonezi. După unele documente existente în arhiva Episcopiei Catolice Iaşi, rezultă că la Botoşani erau mulți armeni catolici şi că ei ar fi avut şi un preot al lor special, pe nume Pr. Ambrosius Wolski, franciscan, care pe la începutul anului 1791, a ajuns la conflict cu superiorul misiunii, pentru că nu voia să se supună conducerii acestuia care coordona toată activitatea spirituală a preoților din Moldova. La fel, din aceleaşi documente, înțelegem că un alt preot polonez, chemat cu numele simplu de Cajetanus, ar fi voit să facă biserică la Botoşani, dar nu l-ar fi ajutat Prefectul Misiunii.

Tradiția locală spune că în această vreme era la Botoşani o Capelă în cimitirul vechi catolic şi aici se făceau slujbele când venea preotul la Botoşani.

Superiorul Misiunii, pr. Carol Magni a reuşit să construiasca Capelă la Botoşani, în anul 1836. În arhiva Episcopiei Iaşi se mai păstrează o recomandaţie, în limba română, dată de domnitorul Alexandru Calimaki – în anul 1817 către vornicii din Botoşani pentru episcopul catolicesc Bonaventura Berardi care merge acolo să-şi viziteze credincioşii.

Centrul parohiei Botoşani a fost deschis în anul 1843 de episcopul Paul Sardi.

Dintr-o scrisoare a episcopului Paul Sardi din 7 februarie1846  reiese că la Botoşani se construia biserică catolică şi răuvoitorii voiau să împiedice construcția. Episcopul a plecat la Botoşani şi cu această ocazie a făcut liturghie arhierească şi procesiune, la care au luat parte şi trei preoți armeni neuniți. Probabil că au avut loc între ei și episcop discuții dogmatice, pentru că la urmă ei au consimţit şi au făgăduit că-şi vor trimite copiii la Roma pentru studii.

Construcţia bisericii din Botoşani, pe amplasamentul actual, a început în anul 1846, sub grija parohului pr. Ioan Botezătorul Dornseiffer. Pentru construcție s-au făcut colecte în multe localități, chiar şi peste hotare. Împăratul Austriei Francisc I a dăruit 500 florini din fondul de redempțiune.

Lucrările de construcție s-au încheiat în anul 1847, în ziua de 3 noiembrie, când a fost sfințită şi dată în folosința cultului.

Hramul comunităţii este la 24 iunie, Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul.

După deschiderea căii ferate Vereşti-Botoşani, în anul 1872, catolicii s-au înmulțit cu personalul tehnico-administrativ de la staţiunile de cale ferată şi cu această ocazie, biserica a devenit neîncăpătoare, a fost amplificată și transformată în stil gotic, aşa cum se vede azi.

Repatrierea etnicilor germani din anul perturbare 1940 în a sânul produs mare comunității catolice din Botoşani prin scăderea numărului, dar mai târziu numărul credincioşilor a sporit iarăşi cu aşezarea aici a muncitorilor catolici de la întreprinderile industriale comerciale din localitate.

La 31 deembrie 2020 erau la Botoşani 181 familii catolice cu 390 credincioși.

Text prelucrat din Dicționarul comunităților catolice din Moldova, Pr. Iosif Gabor, Editura Conexiuni, Bacău – 1995

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Evanghelia liturgiei de astăzi îl prezintă pe Isus care face vindecarea unei persoane surdomute. În relatare impresionează modul cu care Domnul face acest semn minunat. Şi îl face astfel: ia deoparte pe surdomut, îi pune degetele în urechi şi cu salivă îi atinge limba, apoi priveşte spre cer, suspină şi spune: “Effata”, adică “Deschide-te!” (cf. Mc 7,33-34). La alte vindecări, pentru infirmităţi la fel de grave, precum paralizia sau lepra, Isus nu face atâtea gesturi. De ce face acum toate acestea, cu toate că i-au cerut numai să-şi impună mâna peste bolnav (cf. v. 32)? De ce face aceste gesturi? Poate pentru că starea acelei persoane are o valenţă simbolică deosebită. A fi surdomuţi este o boală, dar este şi un simbol. Şi acest simbol are ceva să ne spună nouă, tuturor. Despre ce lucru este vorba? Este vorba despre surzenie. Acel om nu reuşea să vorbească pentru că nu putea să audă. De fapt, Isus, pentru a vindeca motivul bolii sale, înainte de toate îi pune degetele în urechi, după aceea la gură, dar mai întâi în urechi.

Toţi avem urechile, dar de atâtea ori nu reuşim să ascultăm. De ce? Fraţi şi surori, există de fapt o surzenie interioară, pe care astăzi putem să-i cerem lui Isus s-o atingă şi s-o vindece. Şi acea surzenie interioară este mai rea decât cea fizică, pentru că este surzenia inimii. Cuprinşi de grabă, de mii de lucruri de spus şi de făcut, nu găsim timpul pentru a ne opri ca să-l ascultăm pe cel care ne vorbeşte. Riscăm să devenim impermeabili la toate şi să nu dăm spaţiu celui care are nevoie de ascultare: mă gândesc la copii, la tineri, la bătrâni, la mulţi care nu au atâta nevoie de cuvinte şi de predici, ci de ascultare. Să ne întrebăm: Cum este ascultarea mea? Mă las atins de viaţa oamenilor, ştiu să dedic timp celui care este lângă mine pentru a asculta? Asta este pentru noi toţi, dar în mod special pentru preoţi. Preotul trebuie să-i asculte pe oameni, să nu se grăbească, să asculte…, şi să vadă cum poate ajuta, dar după ce a auzit. Şi noi toţi: mai întâi să ascultăm, după aceea să răspundem. Să ne gândim la viaţa în familie: de câte ori se vorbeşte fără a asculta mai întâi, repetând propriile refrene mereu egale! Incapabili de ascultare, spunem mereu lucrurile obişnuite, sau nu lăsăm ca altul să termine de vorbit, de a se exprima, şi noi îl întrerupem. Adesea renaşterea unui dialog nu trece de la cuvinte, ci de la tăcere, de la neimputare proprie, de la reîncepe cu răbdare să-l ascultăm pe celălalt, să ascultăm trudele sale, ceea ce poartă înăuntru. Vindecarea inimii începe de la ascultare. A asculta. Şi asta vindecă inima. “Dar, părinte, există oameni plictisitori care spun mereu aceleaşi lucruri…” Ascultă-i. Şi după aceea, când vor termina de vorbit, spune cuvântul tău, dar ascultă tot.

Şi acelaşi lucru este valabil cu Domnul. Facem bine să-l inundăm cu cereri, dar am face mai bine să stăm înainte de toate în ascultarea sa. Isus cere asta. În Evanghelie, când îl întreabă care este prima poruncă, răspunde: “Ascultă, Israel”. Apoi adaugă prima porunci: “Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima […] şi pe aproapele ca pe tine însuţi” (Mc 12,28-31). Dar înainte de toate: “Ascultă, Israel”. Ascultă, tu. Ne amintim să stăm în ascultarea Domnului? Suntem creştini, dar eventual, printre miile de cuvinte pe care le auzim în fiecare zi, nu găsim câteva secunde pentru a face să răsune în noi puţine cuvinte ale Evangheliei. Isus este cuvântul: dacă nu ne oprim ca să-l ascultăm, trece mai departe. Dacă noi nu ne oprim pentru a-l asculta pe Isus, trece mai departe. Sfântul Augustin spunea: “Mi-e frică de Domnul când trece”. Şi frica era de a-l lăsa să treacă fără a-l asculta. Dar dacă dedicăm timp evangheliei, vom găsi un secret pentru sănătatea noastră spirituală. Iată medicamentul: în fiecare zi un pic de tăcere şi de ascultare, câteva cuvinte inutile mai puţin şi câteva Cuvinte ale lui Dumnezeu mai mult. Mereu cu evanghelia în buzunar, care ajută mult. Să simţim adresat nouă astăzi, ca în ziua Botezului, acel cuvânt al lui Isus: “Effata, deschide-te”! Deschide-ţi urechile. Isuse, doresc să mă deschid la cuvântul tău; Isuse, deschide-mă la ascultarea ta; Isuse, vindecă inima mea de închidere, vindecă inima mea de grabă, vindecă inima mea de nerăbdare.

Fecioara Maria, deschisă la ascultarea cuvântului, care s-a făcut trup în ea, să ne ajute în fiecare zi să-l ascultăm pe Fiul său în evanghelie şi pe fraţii noştri şi surorile noastre cu inimă docilă, cu inimă răbdătoare şi cu inimă atentă.

________________

După Angelus

Ieri, la Catamarca (Argentina), a fost beatificat Mamerto Esquiú, frate minor şi episcop de Cordoba. Până la urmă un fericit argentinian! A fost vestitor zelos al cuvântului lui Dumnezeu, pentru edificarea comunităţii ecleziale, precum şi a celei civile. Exemplul său să ne ajute să unim mereu rugăciunea şi apostolatul şi să slujim pacea şi fraternitatea. Aplauze pentru noul fericit!

În aceste momente agitate în care afganii caută refugiu, mă rog pentru cei mai vulnerabili dintre ei. Mă rog ca multe ţări să-i primească şi să-i protejeze pe cei care caută o viaţă nouă. Mă rog şi pentru evacuaţii interni, pentru ca să aibă asistenţa şi protecţia necesare. Fie ca tinerii afgani să primească instruire, bun esenţial pentru dezvoltarea umană. Şi fie ca toţi afganii, fie în patrie, fie în tranzit, fie în ţările de primire, să trăiască în mod demn, în pace şi fraternitate cu vecinii lor.

Asigur rugăciunea mea pentru populaţiile din Statele Unite ale Americii lovite în zilele trecute de un uragan puternic. Domnul să primească sufletele răposaţilor şi să-i susţină pe cei care suferă datorită acestei calamităţi.

În zilele următoare este anul nou ebraic, Rosh Hashanah. Şi după aceea cele două sărbători, Yom Kippur şi Sukkot. Adresez din inimă urarea mea tuturor fraţilor şi surorilor de religie ebraică: anul nou să fie bogat în roade de pace şi de bine pentru cei care umblă cu fidelitate în Legea Domnului.

Duminica viitoare voi merge la Budapesta pentru încheierea Congresului Euharistic Internaţional. Pelerinajul meu va continua, după Liturghie, câteva zile în Slovacia şi se va încheia miercurea viitoare cu marea celebrare populară a Fecioarei Îndurerate, patroană a acelei ţări. Astfel vor fi zile marcate de adoraţie şi de rugăciune în inima Europei. În timp ce salut cu afect pe cei care au pregătit această călătorie – şi vă mulţumesc – şi pe cei care mă aşteaptă şi pe care eu însumi doresc din inimă să-i întâlnesc, cer tuturor să mă însoţească prin rugăciune şi încredinţez vizitele pe care le voi face mijlocirii atâtor mărturisitori eroici ai credinţei, care au mărturisit în acele locuri evanghelia printre ostilităţi şi persecuţii. Ei să ajute Europa să mărturisească şi astăzi, nu atât în cuvinte, ci mai ales cu faptele, cu fapte de milostenie şi de primire, vestea bună a Domnului care ne iubeşte şi ne mântuieşte. Mulţumesc!

Şi acum adresez salutul meu vouă, dragi romani şi pelerini! Îndeosebi, adresez urările mele Legiunii Mariei, care sărbătoreşte o sută de ani: Dumnezeu să vă binecuvânteze şi Fecioara să vă păzească! Salut tinerii din Opera Bisericii, copiii din Faenza şi cei din Castenedolo care au primit Mirul şi Prima Împărtăşanie, grupul din Arta Terme şi credincioşii polonezi şi lituanieni însoţiţi de prietenii din Abruzzo.

Astăzi este comemorarea Sfintei Tereza de Calcutta, pentru toţi Maica Tereza. Aplauze! Adresez salutul meu tuturor Misionarelor Carităţii, angajate în toată lumea într-o slujire adesea eroică, mă gândesc în mod deosebit la surorile de la “Darul Mariei”, aici în Vatican.

Urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu


 

de M. Chiara Biagioni

“Lucrăm. Au venit deja primii oaspeţi. De la 2 la 5 septembrie 2021, se desfăşoară simpozionul teologic. Este un climat de mare aşteptare şi pentru că acest eveniment a fost pregătit de mulţi ani şi a fost amânat din cauza pandemiei. Pentru aceasta, mulţi aşteaptă o sărbătoare frumoasă”. Contactat telefonic de agenţia SIR, cardinalul Péter Erdő, arhiepiscop de Esztergom-Budapest şi primat al Bisericii Catolice din Ungaria, ne descrie climatul care se respiră în oraş în ajunul Congresului Euharistic Internaţional care se va ţine la Budapesta de la 5 la 12 septembrie 2021. Evenimentul era programat pentru septembrie 2020, însă răspândirea pandemiei i-a constrâns pe organizatori s-o amâne cu un an. Cu diminuarea cazurilor bolii de Coronavirus în regiune şi cu creşterea continuă a numărului de vaccinaţi, sâmbătă, 5 septembrie, congresul va începe în sfârşit şi se va deschide solemn în Piaţa Eroilor, cu o celebrare care va fi prezidată de cardinalul Angelo Bagnasco, în prezenţa şi a oaspeţilor ecumenici. De la 6 la 10 septembrie – ne spune cardinalul Erdő – locul primar al evenimentelor va fi HungExpo din Pest unde au fost pregătite expoziţii şi expuneri speciale. “În fiecare dimineaţă va fi un program bogat cu mărturii, relaţii, liturghii şi după-amiază vor fi propuneri culturale”. Sâmbătă, 11 septembrie, în sugestiva “Insula Margareta” pe fluviul Dunărea, se va desfăşura “Festivalul familiilor”. Apoi după-amiază, în Piaţa Kossuth, cardinalul Péter Erdő va celebra Sfânta Liturghie urmată de o procesiune cu făclii până în Piaţa Eroilor. “Va fi prezent ca oaspete ecumenic şi patriarhul Bartolomeu care va face şi un salut”, anticipă cardinalul. “În anul 2000 – explică el – patriarhul a fost cel care l-a canonizat pe primul nostru rege creştin, Sfântul Ştefan, şi pentru Biserica Ortodoxă. Sfântul Ştefan a murit în 1038 când Biserica din Orient şi Biserica din Occident încă erau unite. De aceea reprezintă un semn ecumenic foarte frumos. Apoi, duminică, 12 septembrie, îl aşteptăm pe Sfântul Părinte”.

Ce “ţară” vor găsi participanţii şi Papa Francisc?

Ţara noastră se trezeşte după un an şi jumătate de epidemie în timpul căruia au trebuit să se oprească multe activităţi. Acum viaţa se reia, reîncepe şi învăţământul în şcoli şi în sfârşit copiii se pot întoarce în clase şi îşi pot întâlni colegii. Aşadar, încet ne întoarcem la normalitate, deşi mai există preocupări datorită aşa-numitului val al patrulea. O parte destul de mare din populaţie a fost vaccinată şi prin urmare se speră ca acest val să nu fie aşa de puternic.

Aşadar, în acest moment istoric deosebit şi dificil pentru Europa şi pentru lume, ce mesaj poate da un Congres Euharistic?

Nu suntem singuri. Dumnezeu a creat lumea şi priveşte la lume cu iubire infinită. Dar tocmai pentru că lumea este aşa de preţioasă, omul trebuie să respecte creaţia. Aşa cum spune Sfântul Părinte în enciclica Laudato si’, credinţa cheamă şi la responsabilitate faţă de ambient. Celălalt mesaj care vrea să rezulte din acest congres este că omenirea are un scop, nu trăieşte fără sens şi fără conţinut. Există un proiect al lui Dumnezeu pentru fiecare şi pentru toţi şi acest proiect este binevoitor. Dumnezeu vrea ca să fim fericiţi. Am fost creaţi pentru viaţa veşnică şi pentru fericire. Pe acest drum în istorie, precum şi în viaţa noastră personală, Isus este cu noi. Şi acest lucru, pentru noi, catolicii, se manifestă vizibil în adoraţie şi în celebrarea euharistică.

Lumea strigă. Conflicte vechi şi noi pun la grea încercare populaţii întregi. De la Myanmar la Afganistan. Mulţi reprezentanţi ai Bisericilor din aceste ţări rănite vor fi prezente în aceste zile la Budapesta. Ce responsabilitate are bogata Europă faţă de aceste zone de conflict şi de suferinţă?

Europa este în mod diferit bogată. De la Balcani la Irlanda, există diferenţe însemnate. Şi totuşi, Europa pare în măsură să ajute multe ţări unde există conflicte şi sărăcie. Şi mica Biserică din Ungaria încearcă să ajute Nigeria, ţară unde populaţia luptă împotriva sărăciei şi a bolilor, unde minoritatea creştină este ameninţată. Am susţinut în aceşti ani o dieceză unde exista pericolul real al unei foamete care făcea foarte dificilă dacă nu imposibilă cultivarea terenurilor. Am trimis ajutoare şi răspunsul credincioşilor noştri a fost amplu, imediat, generos. Aşadar, cred că există o responsabilitate de dreptate internaţională. Însă astăzi există o altă ameninţare. Numai 7% din populaţia nigeriană a primit vaccinul. Este nevoie de o solidaritate internaţională şi pentru a distribuire egală a vaccinurilor. Şi în acest domeniu, Biserica poate ajuta, realizând o nouă generozitate. Specialiştii din economie ne spun că dacă lăsăm în urmă şi timp îndelungat ţările în curs de dezvoltare în pericolul acestei epidemii, şi pentru lumea aşa-zis bogată, vor putea fi consecinţe de pierderi economice. Aşadar, solidaritatea este necesară sub orice aspect.

Papa Francisc va ajunge la 12 septembrie pentru celebrarea Liturghiei de încheiere. Ce “cuvânt” aşteaptă lumea de la Sfântul Părinte?

Cu siguranţă va vorbi despre Cristos euharistic, despre acest mare mister care este în centrul credinţei noastre şi al vieţii noastre. Va vorbi şi despre responsabilitatea de a lucra pentru o renaştere a Bisericii şi despre disponibilitatea de a da viaţă formelor de fraternitate trăită, şi în lumina provocărilor despre care am vorbit mai înainte. Sunt convins că Sfântul Părinte poate să aducă în acest sens o mare încurajare.

Dar într-o lume secularizată, care cu greu crede în Dumnezeu, cum se poate ajunge la inimile oamenilor?

Tuturor le este sete şi foame de întâlnirea cu Isus. Acest lucru era clar şi atunci când, în timpul lockdown-ului, liturgiile nu puteau fi celebrate public. În Isus se poate realiza pe deplin renaşterea noastră. Isus este mereu tânăr. El ne face tineri şi ca o comunitate, şi ca Biserică. Nu trebuie să ne fie frică dacă în anumite perioade ale istoriei, pare că suntem slabi din punct de vedere fizic. În ţările ex-comuniste, noi am trăit experienţa de slăbiciune extremă, dar prin harul lui Dumnezeu, a venit posibilitatea de renaştere. Aşadar, există mereu o posibilitate. Însă posibilitatea cere responsabilitate. Aşadar, să cerem forţa de a răspunde la provocări.

(După agenţia SIR, 3 septembrie 2021)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

PS Iosif Păuleţ, episcop de Iaşi, va sfinţi piatra de temelie a bisericii Parohiei “Sfânta Fecioară Maria Îndurerată” din Bârnova duminică, 12 septembrie 2021, la ora 10.45, celebrarea fiind urmată de Sfânta Liturghie pontificală la ora 11.00, în capela parohiei.

Parohia “Sfânta Fecioară Maria Îndurerată” din Bârnova, prin grija părintelui paroh, Pavel Beşleagă, a demarat lucrările la un nou lăcaş de cult în luna ianuarie a acestui an.

Informaţii despre lucrările de construire a noii biserici sunt disponibile pe site-ul Parohiei Bârnova: www.parohiabarnova.ro

Sfânta Liturghie de sfinţire a pietrei de temelie pentru o nouă biserică este un eveniment istoric şi unic în viaţa unei comunităţi şi o binecuvântare divină pentru edificarea viitorului locaş de cult.

Parohia romano-catolică Bârnova şi împrejurimi, cu hramul “Sfânta Fecioară Maria, Îndurerată”  15 septembrie, a fost înfiinţată prin decret episcopal nr. 1728/ 1 iulie 2017 de către Excelenţa Sa Petru Gherghel, episcop de Iaşi la acea vreme, ca parohie, începând cu data de 1 august 2017. Paroh a fost numit părintele Pavel Beşleagă.

Sunt invitaţi să participe la celebrare credincioşii parohiei, dar şi cei din Iaşi şi din localităţile învecinate.

Vă aşteptăm la sărbătoare!

Pr. Pavel Beşleagă, paroh

“Lumina creştinului”, revista lunară a Diecezei de Iaşi, ajunsă la numărul 9 (381) din anul XXXII al seriei noi, îşi oferă paginile tuturor cititorilor. În acest număr descoperiţi informaţii despre un eveniment central pentru Dieceza de Iaşi: consacrarea altarului şi redeschiderea Catedralei vechi “Adormirea Maicii Domnului”, la 15 septembrie. De asemenea, puteţi citi articole despre viaţa Bisericii locale, reflecţii şi informaţii interesante pentru viaţa de credinţă.

Coperta acestui număr ne oferă imaginea actualei catedrale vechi, restaurată şi înfrumuseţată, atât în interior, cât şi în exterior. Ea a fost de la întemeierea Diecezei de Iaşi (1884) catedra episcopilor care au slujit această parte a Bisericii Catolice, din zona Moldovei a ţării noastre. La pagina 3 PS Iosif Păuleţ scrie despre evenimentul din 15 septembrie, amintit mai sus, oferind explicaţii cu privire la identitatea unei biserici catedrale, elementele arhitecturale care compun catedrala din Iaşi, frumuseţea obiectelor de cult, invitând la sărbătoare toţi preoţii şi persoanele consacrate, precum şi pe credincioşii Diecezei de Iaşi.

Despre pelerinajul de la Cacica, care anul acesta a adunat peste 3000 de oameni în jurul Mariei, scrie în pagina următoare Alexandra Măriuţ. La pagina 5 puteţi găsi informaţii despre vizita apostolică a Papei Francisc în Slovacia, în perioada 12-15 septembrie.

Un interviu realizat de pr. Adrian Blăjuţă despre consacrarea altarului şi redeschiderea catedralei vechi vă oferă paginile 6-7. Aici, pr. Mihai Budău, în calitate de coordonator al lucrărilor de restaurare, răspunde la întrebări cu privire la etapele lucrărilor, în ce au constat intervenţiile de consolidare, precum şi ce poate vizita turistul atunci când intră în acest locaş de cult, care va fi redeschis circuitului turistic al oraşului. Următoarea pagină descrie prezenţa PS Benoni Ambăruş, episcop auxiliar de Roma, în Dieceza de Iaşi. Tot pe această pagină găsiţi informaţii succinte despre Congresul Euharistic Internaţional de la Budapesta.

“Pământul le vorbeşte oamenilor…” este articolul pe care îl semnează în acest număr profesorul Alois Gherguţ, avansând ideea că omul trebuie să respecte ritmul naturii şi să se îngrijească de pământ. În aceeaşi viziune este articolul de la pagina 9, semnat de Daniela Dămoc, “Un stil de viaţă eco-sunstenabil – un trend necesar”. Pr. Eduard Patraşcu face o scurtă incursiune în lumea biblică şi ne oferă un episod din viaţa profetului Ilie, figură a Vechiului Testament asociată cu afirmarea şi apărarea monoteismului în poporul Israel. La pagina 12 citiţi o scurtă biografie a lui Ştefan Wyszyński, cardinalul polonez care a fost o rezistenţă împotriva comunismului prin credinţa şi viaţa sa şi care va fi beatificat la 12 septembrie în Varşovia.

Pr. Iosif Dorcu ne poartă spre un nou loc de sanctuar marian, Fourvi?re din Franţa, unde vizitatorul este impresionat de frumuseţea arhitecturală a edificiului şi de statuia Maicii Domnului. Ana Doboş vorbeşte despre “Vincenţianul în slujirea săracului” la pagina 14, ilustrând activitatea de implementare a evangheliei de către toţi cei care fac parte din această asociaţie. “Singuri, dar nu în singurătate” este articolul adresat familiilor de pr. Felician Tiba, pledând pentru cultivarea comuniunii autentice în viaţa celor care şi-au jurat fidelitate şi comuniune de viaţă. Copiii citesc la pagina 16 despre ascultare, virtutea care îi “caracterizează” cel mai mult sau de care au nevoie cel mai mult părinţii la copiii lor. Pr. Felix le vorbeşte tinerilor printr-un titlu interesant lor: A spune “da” lui Dumnezeu. Da-ul spus lui Dumnezeu este garanţia unei vieţi împlinite! Cinci motive oferă elevilor pr. Petru-Sebatian Tamaş pentru a participa la ora de religie. Toate se găsesc la pagina 18. Despre mersul la şcoală scrie pr. Laurenţiu Dăncuţă, iar pr. Cristian Chinez vorbeşte despre legătura pe care Isus a instaurat-o între Biserică şi lume.

La pagina 20, pr. Florin-Petru Sescu scrie despre sfinţirea spitalului finanţat cu fonduri din Dieceza de Iaşi în Coasta de Fildeş, acolo unde sunt preoţi misionari din Iaşi: “Un loc al vindecării, al unităţii şi al păcii”. A doua parte a tabloului episcopului Marcu Glaser ne este oferit în acest număr de către pr. Petru Ciobanu. Urmează apoi un grupaj de ştiri, sub îngrijirea lui Ovidiu Bişog. Despre rujeolă, oreion şi rubeolă vorbeşte dr. Bianca Hanganu la pagina 25. Noutăţile editoriale, rebusul pr. Emanuel Imbrea şi rugăciunea pentru Congresul Euharistic Internaţional pe coperta verso încheie acest număr.

Vă dorim tuturor lectură plăcută!

Pr. Cristian Diac

* * *

Pentru abonamente la revista “Lumina creştinului” şi la celelalte publicaţii ale Editurii “Presa Bună” consultaţi pagina de abonamente.

* * *

“Lumina creştinului”
Ed. “Presa Bună”, ISSN 1453-3758, serie nouă, anul XXXII, nr. 9 (381), septembrie 2021, 4 lei

* * *

Această revistă, în limita stocului disponibil, poate fi procurată prin comandă (cu plata taxelor poştale aferente expedierii):

Din Librăria “Presa Bună”:

  • prin poştă: Librăria “Presa Bună”, Bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt, 26; 700064-Iaşi;
  • prin telefon şi WhatsApp: 0770.477.565: de luni până vineri, între orele 9.00 şi 19.00; duminica, între orele 10.00 şi 18.00
  • prin e-mail: libraria@ercis.ro
  • prin Internet: www.ercis.ro/librariawww.catholica.ro

* * *

Vă invităm să accesaţi pagina “Noutăţi editoriale” pe www.ercis.ro

CONTACTAȚI-NE PRIN EMAIL

    Prin utilizarea acestui formular sunteți de acord cu stocarea și manipularea datelor dumneavoastră de către acest site web cu respectarea Regulamentului general privind protecția datelor (GDPR).

    Flag Counter
    •  
    •  
    •  
    •  
    •  
    •