SCURTĂ PREZENTARE




Botoșani, oraş în Moldova de nord, reşedinţa judeţului cu acelaşi nume, unul din cele mai vechi târguri domneşti, încă din sec.al XV-lea, axat pe un drum comercial foarte umblat, cunoscut sub numele de şleaul Botoşanilor.

Ştefan cel Mare a zidit curte domnească la Popăuți, iar Petru Rareş a dăruit veniturile Târgului soției sale, devenind Târgul Doamnei.

Ca în toate târgurile, la Botoşani trebuie să fi fost negustori şi meseriaşi catolici, dar nu avem cunoştinţă de vreo organizare a lor în comunitate catolică.

În matricolele vechi ale parohiei Horleşti – Cotnari, la 8 decembrie1781, se consemnează un botez de la Botuszan şi apoi în 14 noiembrie 1784 se mai înregistrează încă unul.

Ulterior ambele sunt anulate prin haşurare, menționându-se că s-au trecut la parohia Botoşani. În fel şi cum s-a făcut această parohie la Botoşani? Nu ştim. Nu ştim nici cât timp a funcționat, dar pe vremea episcopului Ioan-Filip Paroni (1811- 1825) rezultă, din corespondența lui, că la Botoşani ar fi existat un teren al comunității catolice şi că acest teren s-a pierdut din neglijența credincioşilor. Ca să nu se piardă tradiția existenței unei comunități catolice la Botoşani, acelaşi episcop trimitea de câteva ori pe an pe un preot de la Iaşi ca să facă slujbă celor 15 familii catolice care erau atunci la Botoşani.

Deschidea exploatărilor forestiere din Moldova de Nord a atras mulți ruteni şi armeni catolici, precum și mulți polonezi. După unele documente existente în arhiva Episcopiei Catolice Iaşi, rezultă că la Botoşani erau mulți armeni catolici şi că ei ar fi avut şi un preot al lor special, pe nume Pr. Ambrosius Wolski, franciscan, care pe la începutul anului 1791, a ajuns la conflict cu superiorul misiunii, pentru că nu voia să se supună conducerii acestuia care coordona toată activitatea spirituală a preoților din Moldova. La fel, din aceleaşi documente, înțelegem că un alt preot polonez, chemat cu numele simplu de Cajetanus, ar fi voit să facă biserică la Botoşani, dar nu l-ar fi ajutat Prefectul Misiunii.

Tradiția locală spune că în această vreme era la Botoşani o Capelă în cimitirul vechi catolic şi aici se făceau slujbele când venea preotul la Botoşani.

Superiorul Misiunii, pr. Carol Magni a reuşit să construiasca Capelă la Botoşani, în anul 1836. În arhiva Episcopiei Iaşi se mai păstrează o recomandaţie, în limba română, dată de domnitorul Alexandru Calimaki – în anul 1817 către vornicii din Botoşani pentru episcopul catolicesc Bonaventura Berardi care merge acolo să-şi viziteze credincioşii.

Centrul parohiei Botoşani a fost deschis în anul 1843 de episcopul Paul Sardi.

Dintr-o scrisoare a episcopului Paul Sardi din 7 februarie1846  reiese că la Botoşani se construia biserică catolică şi răuvoitorii voiau să împiedice construcția. Episcopul a plecat la Botoşani şi cu această ocazie a făcut liturghie arhierească şi procesiune, la care au luat parte şi trei preoți armeni neuniți. Probabil că au avut loc între ei și episcop discuții dogmatice, pentru că la urmă ei au consimţit şi au făgăduit că-şi vor trimite copiii la Roma pentru studii.

Construcţia bisericii din Botoşani, pe amplasamentul actual, a început în anul 1846, sub grija parohului pr. Ioan Botezătorul Dornseiffer. Pentru construcție s-au făcut colecte în multe localități, chiar şi peste hotare. Împăratul Austriei Francisc I a dăruit 500 florini din fondul de redempțiune.

Lucrările de construcție s-au încheiat în anul 1847, în ziua de 3 noiembrie, când a fost sfințită şi dată în folosința cultului.

Hramul comunităţii este la 24 iunie, Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul.

După deschiderea căii ferate Vereşti-Botoşani, în anul 1872, catolicii s-au înmulțit cu personalul tehnico-administrativ de la staţiunile de cale ferată şi cu această ocazie, biserica a devenit neîncăpătoare, a fost amplificată și transformată în stil gotic, aşa cum se vede azi.

Repatrierea etnicilor germani din anul perturbare 1940 în a sânul produs mare comunității catolice din Botoşani prin scăderea numărului, dar mai târziu numărul credincioşilor a sporit iarăşi cu aşezarea aici a muncitorilor catolici de la întreprinderile industriale comerciale din localitate.

La 31 decembrie 2020 erau la Botoşani 181 familii catolice cu 390 credincioși.

Text prelucrat din Dicționarul comunităților catolice din Moldova, Pr. Iosif Gabor, Editura Conexiuni, Bacău – 1995

Papa Francisc a mers ieri după-amiază [22 noiembrie 2021] la Ergife Palace Hotel din Roma pentru a întâlni episcopatul italian cu ocazia celei de-a 75-a adunări generale extraordinare a CEI. Fiecăruia dintre cei prezenţi Papa Francisc a dăruit o cartolină cu reprezentarea Bunului Păstor şi textul “Fericirilor episcopului” pe care-l publicăm în continuare.

Fericit episcopul care face din sărăcie şi din împărtăşirea stilului său de viaţă, deoarece cu mărturia sa construieşte împărăţia cerurilor.

Fericit episcopul care nu se teme să brăzdeze faţa sa cu lacrimi, pentru ca în ele să se poată oglindi durerile oamenilor, trudele preoţilor, găsind în îmbrăţişarea cu acela care suferă mângâierea lui Dumnezeu.

Fericit episcopul care consideră ministeriul său o slujire şi nu o putere, făcând din blândeţe forţa sa, dând tuturor drept de cetăţenie în propria inimă, pentru a locui în ţara promisă celor blânzi.

Fericit episcopul care nu se închide în palatele de conducere, care nu devine un birocrat atent mai mult la statistici decât la feţe, mai mult la proceduri decât la istorii, încercând să lupte alături de om pentru visul de dreptate a lui Dumnezeu pentru că Domnul, întâlnit în tăcerea rugăciunii zilnice, va fi hrana sa.

Fericit episcopul care are inimă faţă de mizeria lumii, care nu se teme să-şi murdărească mâinile cu noroiul sufletului uman pentru a găsi acolo aurul lui Dumnezeu, care nu se scandalizează de păcatul şi de fragilitatea altuia pentru că este conştient de propria mizerie, pentru că privirea Răstignitului Înviat va fi pentru el sigiliu al iertării infinite.

Fericit episcopul care îndepărtează duplicitatea inimii, care evită orice duminică ambiguă, care visează binele chiar şi în mijlocul răului, pentru că va fi capabil să se bucure de faţa lui Dumnezeu, descoperindu-i reflexia în fiecare sărăcie din cetatea oamenilor.

Fericit episcopul care realizează pacea, care însoţeşte drumurile de reconciliere, care seamănă în inima preoţimii germenul comuniunii, care însoţeşte o societate dezbinată pe cărarea reconcilierii, care ia de mână fiecare bărbat şi fiecare femeie de bunăvoinţă pentru a construi fraternitate: Dumnezeu îl va recunoaşte ca fiu al său.

Fericit episcopul care pentru evanghelie nu se teme să meargă împotriva curentului, având “hotărârea” ca aceea a lui Cristos care se îndreaptă spre Ierusalim, fără a se lăsa frânat de neînţelegeri şi de piedici, deoarece ştie că Împărăţia lui Dumnezeu înaintează în contradicţia lumii.

(După L’Osservatore Romano, 23 noiembrie 2021)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

de Gabriella Ceraso

Pe de o parte “catastrofa educativă” a zeci de milioane de copii din lume excluşi de orice reţea şcolară. Pe de altă parte “pactul educativ” propus de papa pentru a contribui la vindecarea acestei profunde răni umane, dar şi sociale. În spaţiul de mijloc, ca să spunem aşa, se concentrează munca a treizeci de persoane care urmăresc, orientează, supraveghează, promovează formarea şcolară şi academică a institutelor catolice din toată lumea. Cardinalul Giuseppe Versaldi relatează misiunea Congregaţiei pentru Educaţia Catolică, a cărui bilanţ de misiune, în comunicarea oficială 2021 a Sfântului Scaun, este parte din cele 21 de milioane din buget alocate în ansamblu pentru treizeci de dicastere şi instituţii vaticane.

Educaţia este una din temele centrale ale pontificatului lui Francisc, care în octombrie 2020 a relansat propunerea unui “pact global” adresat tuturor subiecţilor formativi ai societăţii pentru viitorul noilor generaţii. În ce mod susţine şi realizează dicasterul angajarea solicitată de papa?

Încă de la începutul pontificatului, Papa Francisc, urmând stilul său pastoral precedent, insistă asupra necesităţii de a investi talentele tuturor, şi mai ales ale tinerelor generaţii, pentru a face să se formeze o nouă solidaritate universală şi o societate mai primitoare. Cu lansarea pactului educativ, el a reînnoit invitaţia de a încheia o alianţă care să permită găsirea convergenţei globale pentru o educaţie care să ştie să unească toate persoanele şi toate componentele lor, cu scopul de a găsi soluţii la problemele schimbării epocale aflate în desfăşurare, de a demara procese de transformare fără frică şi de a privi la viitor cu speranţă. O astfel de invitaţie a fost adresată tuturor: profesori, studenţi, părinţi, societate civilă; toate ştiinţele şi disciplinele; diferitele exprimări intelectuale, ştiinţifice, artistice, sportive, politice, economice, antreprenoriale în sprijinul tinerilor.

Congregaţia pentru Educaţia Catolică, responsabilă să însoţească realizarea acestui proiect, în afară de a promova o serie de întâlniri şi evenimente pentru a aprofunda diferitele profiluri ale pactului educativ, desfăşurate imediat după primul mesaj al Sfântului Părinte – din 12 septembrie 2019 – a început să monitorizeze şi să adune experienţele mai semnificative demarate de şcolile şi universităţile catolice şi de multe alte instituţii educative în multe ţări din lume. Dată fiind proliferarea iniţiativelor şi în perspectiva unei dezvoltări constante a lor în următorii ani, a fost creat un Comitet – cu Fundaţia pontificală Gravissimum educationis, Universitatea Lumsa şi Universitatea Catolică “Sacro Cuore” – care a pregătit un vademecum uşor pentru educatori şi un volum cu liniile conducătoare pentru universităţi. În timp ce în primul instrument sunt dezvoltate obiectivele pactului indicate de papa, în liniile conducătoare sunt ilustrate cinci zone tematice în care pactul va putea găsi articulaţii adecvate pentru iniţiative academice, ştiinţifice şi culturale: demnitate şi drepturi umane; fraternitate şi cooperare; tehnologii şi ecologie integrală; pace şi cetăţenie; culturi şi religie.

Ţinând cont că propunerea unui pact educativ îşi propune să găsească o convergenţă globală într-o “casă comună” pentru locuitorii Pământului, şi a unei alianţe generatoare de pace, dreptate, primire între toate popoarele şi de dialog între religii, munca dicasterului se desfăşoară în colaborare cu alte organisme ale Sfântului Scaun, într-o colaborare rodnică şi folositoare.

Ce tipuri de institute formative fac parte din competenţa congregaţiei şi ce îndatoriri le sunt încredinţate la nivel de organizare, orientare şi promovare a activităţii lor?

Congregaţia are misiunea de a aprofunda, a dezvolta şi a promova principiile fundamentale ale educaţiei catolice, aşa cum sunt propuse de magisteriul Bisericii, atât în contextul poporului lui Dumnezeu cât şi în cadrul societăţii civile; în acest sens, se angajează pentru ca în această materie credincioşii să-şi poată îndeplini obligaţiile lor şi să acţioneze pentru ca şi societatea civilă să recunoască şi să ocrotească drepturile lor. În acest context este semnificativ dialogul constructiv care este dus înainte cu instituţiile statale şi cu organismele internaţionale.

Îndeosebi congregaţia stabileşte orientări pentru şcolile catolice, dintre care multe sunt create şi gestionate de congregaţii călugăreşti, îi asistă pe episcopii diecezani în misiunea lor de a supraveghea calitatea slujirii oferite de aceste şcoli, formarea formatorilor, educaţia religioasă şi îngrijirea pastorală a elevilor. În afară de şcoli, dicasterul urmăreşte universităţile catolice asistându-i pe episcopi pentru ca elaborând normele aplicative ale constituţiei Ex corde Ecclesiae să poată însoţi aceste instituţii academice în aprofundarea diferitelor discipline, ţinând cont de inspiraţia creştină, şi în promovarea diferitelor forme de pastoraţie universitară.

În afară de asta, o competenţă specifică a congregaţiei se referă la universităţi şi la institutele de studii ecleziastice. Punând în aplicare constituţia apostolică Veritatis gaudium (aprobată de Papa Francisc la 8 decembrie 2017), ea ratifică statutele acestor instituţii, exercită înalta conducere asupra lor şi supraveghează pentru ca în învăţământul doctrinal să fie garantată calitatea şi să fie salvgardată integritatea credinţei catolice. Şcolile catolice în lume sunt circa 217 mii, cu peste 60 de milioane de elevi. Universităţile catolice sunt 1.360 şi universităţile şi facultăţile ecleziastice, cu institutele afiliate şi agregate la ele, sunt 487. Studenţii din instituţiile superioare sunt circa 11 milioane.

Câte persoane lucrează în dicaster şi cum este articulată activitatea sa? Care cheltuieli au incidenţă mai mare asupra bilanţului şi căror domenii de “misiune” corespund?

În dicaster lucrează 29 de persoane, provenind din 12 ţări diferite, distribuite la oficiul Şcoli, oficiul Universităţi, departamentul pentru organismele internaţionale şi diferitele servicii: contabilitate, protocol, arhivă, bibliotecă, aspecte informatice, portari. Cheltuielile care au incidenţă mai mare sunt cele ale personalului, la care se adaugă serviciile informatice, devenite recent absolut indispensabile pentru a putea însoţi munca instituţiilor educative distribuite în toată lumea. Apoi sunt cheltuielile de tipărituri (revista dicasterului şi diferitele documente), precum şi contribuţia pentru munca de consultanţă care este încredinţată grupului de consultanţi. Evenimentele deosebite, adică întâlniri, seminarii de studiu sau congrese care sunt organizate în diferite circumstanţe, au incidenţă în parte asupra dicasterului şi în parte sunt susţinute cu intervenţii externe. De şase ani este găzduită la congregaţie Fundaţia pontificală Gravissimum educationis, creată de Papa Francisc pentru a susţine cercetări şi noi proiecte în domeniul educaţiei, la care lucrează patru persoane.

Prin dicaster, Sfântul Scaun asigură şi acţiunea sa “diplomatică” la nivel internaţional în domeniul cultural şi academic, aderând la acorduri şi iniţiative la diferite niveluri. Ce principii o inspiră şi care sunt rezultatele mai semnificative ale acestei acţiuni?

Dicasterul, în afară de a colabora cu numeroasele asociaţii internaţionale a şcolilor, a universităţilor catolice, a părinţilor, a foştilor studenţi, desfăşoară o atentă acţiune de contact cu organismele internaţionale, cum sun UNESCO, Consiliul Europei, Uniunea Europeană, în strânsă colaborare cu Secretariatul de Stat. Sunt garantate raporturi constante cu observatorii Sfântului Scaun la aceste organisme de la care Congregaţia primeşte informaţii cu privire la strategiile elaborate, la temele de studiu, la evenimentele promovate. În afară de munca internă a oficialilor care urmăresc aceste activităţi, în diferite circumstanţe deosebite se aleg experţi calificaţi pentru a fi trimişi la întâlnirile programate ca să ducă părerea Bisericii şi pentru a cunoaşte orientările care se formează şi care au reflexii clare asupra muncii instituţiilor educative catolice.

Tocmai ca urmare a aderării la Procesul Bologna a fost instituită în 2007 agenţia AVEPRO: ce rol desfăşoară în domeniul promovării unei culturi de calitate în cadrul instituţiilor academice? În schimb care sunt îndatoririle Centrului internaţional pentru recunoaştere?

În septembrie 2003, într-una din întâlnirile periodice ale miniştrilor universităţilor din ţările apartenente deja la Procesul Bologna, şi Sfântul Scaun a aderat şi a fost primită în acest important parcurs de colaborare demarat iniţial la nivel european şi acum răspândit în celelalte continente. Scopul este acela de a facilita mobilitatea internaţională a profesorilor şi studenţilor de studii superioare, adoptând o serie de criterii care fac posibilă recunoaşterea studiilor academice între ţările aderente la Proces. Pentru instituţiile ecleziastice a fost vorba de o trecere importantă care, sub conducerea dicasterului, le-a făcut să revizuiască diferite aspecte ale vieţii academice, insistând mai ales asupra calităţii studiilor. Unul din obiectivele inerente în Procesul Bologna a fost angajarea de a crea în fiecare ţară membru o agenţie de control al calităţii studiilor. Şi în Sfântul Scaun, Benedict al XVI-lea a creat în 2007 o astfel de Agenţie, numită AVEPRO pentru a sublinia nu numai misiunea sa de a evalua, ci mai ales aceea de a ajuta la promovarea dezvoltării şi calităţii studiilor ecleziastice. Aşa cum se întâmplă în toate celelalte ţări, şi în fiecare instituţie de studii superioare a Bisericii este prevăzută crearea unui nucleu de autoevaluare cu scopul de a monitoriza coerenţa şi eficacitatea vieţii academice; AVEPRO, care este un organism independent de dicaster, face la fiecare cinci ani o evaluare externă a fiecărei instituţii, elaborând un raport final cu privire la ea.

Cât priveşte Centrul internaţional pentru recunoaştere, toate ţările aderente la una din convenţiile UNESCO despre această materie sunt ţinute să aibă un oficiu special pentru promovarea recunoaşterii şi a informa cu privire la sistemele educative naţionale, inclusiv o bancă de date a tuturor instituţiilor de educaţie superioară recunoscute. Şi Sfântul Scaun, fiind semnatar al patru convenţii regionale şi angajându-se pentru a promova convenţia globală, adoptată recent la UNESCO, a creat Centrul internaţional pentru recunoaştere (ICR), în cadrul Congregaţiei pentru Educaţia Catolică. Competenţa sa se extinde la toată lumea, cu dreptul de a lua decizii obligatorii şi de a gestiona banca de date, accesibilă pe un sit web, a tuturor instituţiilor de educaţie superioară înfiinţate sau aprobate de Sfântul Scaun.

Pandemia a avut incidenţă profundă asupra modalităţilor didacticii la nivel planetar, penalizând sistemul de relaţii personale şi sărăcind şi resursele şi sursele de sprijinire a instituţiilor educative. Cât va influenţa această situaţie asupra formării noilor generaţii? Şi care sunt în acest domeniu indicaţiile şi priorităţile de intervenţie sugerate de congregaţie?

Pandemia a accelerat şi a amplificat multe din urgenţele care se întâlneau şi a revelat multe altele, între care cele care se referă la domeniul educativ. Suntem în faţa unui soi de “catastrofă educativă” datorată faptului că circa zece milioane de copii la vârstă şcolară care sunt excluşi de la orice activitate formativă. Au fost activate în mod rapid platforme educative informatice pentru a face faţă acestei situaţii, dar disparitatea tehnologică, împreună cu alte carenţe, a făcut şi mai marcată prăpastia educativă peste tot. În această situaţie, care nu se va rezolva în scurt timp, congregaţia sugerează două indicaţii: pe de o parte, trebuie făcut faţă cât mai repede urgenţei cu instrumentele tehnologice şi cu o actualizare a profesorilor pentru un efort imediat de însoţire didactică pentru a vinde noile marginalităţi care s-au creat. Pe de altă parte trebuie făcut un efort pentru a elabora un nou model cultural pentru a imprima o cotitură la actualul model de dezvoltare şi a adopta paradigme pedagogice în măsură să tuteleze demnitatea persoanelor, să promoveze procese adecvate de socializare în perspectiva fraternităţii universale şi să stimuleze abordarea trans-disciplinară a ştiinţei pentru a forma noile generaţii ca protagoniste ale binelui comun.

(După L’Osservatore Romano, 22 noiembrie 2021)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Evanghelia de la liturgia de astăzi, ultima duminică din anul liturgic, culminează într-o afirmaţie a lui Isus, care spune: “Eu sunt rege” (In 18,37). El rosteşte aceste cuvinte în faţa lui Pilat, în timp ce mulţimea strigă să-l condamne la moarte. El spune: “Eu sunt rege”, iar mulţimea strigă să-l condamne la moarte: frumos contrast! A venit ora crucială. Anterior, pare că Isus nu voia ca oamenii să-l aclame ca rege: ne amintim de momentul de după înmulţirea pâinilor şi a peştilor, când s-a retras singur ca să se roage (cf. In 6,14-15).

Faptul este că regalitatea lui Isus este foarte diferită de cea lumească. “Împărăţia mea – îi spune lui Pilat – nu este din lumea aceasta” (In 18,36). El nu vine pentru a domina, ci pentru a sluji. Nu vine cu semnele puterii, ci cu puterea semnelor. Nu este îmbrăcat în distincţii preţioase, ci este despuiat pe cruce. Şi tocmai în inscripţia pusă pe cruce Isus este definit “rege” (cf. In 19,19). Cu adevărat regalitatea sa este dincolo de parametrii umani! Am putea spune că nu este rege ca alţii, ci este Rege pentru alţii. Să ne gândim la asta: Cristos, în faţa lui Pilat, spune că este rege în momentul în care mulţimea este împotriva lui, în timp ce atunci când îl urma şi îl aclama el s-a distanţat de această aclamaţie. Adică Isus se dovedeşte în mod suveran liber de dorinţa de faimă şi de glorie pământească. Şi noi – să ne întrebăm – ştim să-l imităm în asta? Ştim să guvernăm tendinţa noastră de a fi încontinuu căutaţi şi aprobaţi, sau facem totul pentru a fi stimaţi din partea altora? În ceea ce facem, îndeosebi în angajarea noastră creştină, mă întreb: ce anume contează? Contează aplauzele sau contează slujirea?

Isus nu numai că fuge de orice căutare de măreţie pământească, ci face liberă şi suverană şi inima celui care-l urmează. El, iubiţi fraţi şi surori, ne eliberează de supunerea răului. Împărăţia sa este eliberatoare, nu are nimic oprimant. El îl tratează pe fiecare discipol ca prieten, nu ca supus. Cristos, deşi este deasupra tuturor suveranilor, nu trasează linii de separare între el şi ceilalţi; doreşte în schimb fraţi cu care să împărtăşească bucuria sa (cf. In 15,11). Urmându-l nu se pierde, nu se pierde nimic, ci se câştigă demnitate. Deoarece Cristos nu vrea în jurul său servilism, ci oameni liberi. Şi – acum să ne întrebăm – de unde se naşte libertatea lui Isus? Descoperim asta întorcându-ne la afirmaţia sa în faţa lui Pilat: “Eu sunt rege. Eu pentru aceasta m-am născut şi pentru aceasta am venit în lume, ca să dau mărturie despre” (In 18,37).

Libertatea lui Isus vine din adevăr. Adevărul său ne eliberează (cf. In 8,32). Însă adevărul lui Isus nu este o idee, ceva abstract: adevărul lui Isus este o realitate, El însuşi face adevărul în noi, ne eliberează de ficţiunile, de falsităţile pe care le avem înăuntru, de limbajul dublu. Stând cu Isus, devenim adevăraţi. Viaţa creştinului nu este un rol în care se poate îmbrăca masca mai potrivită. Pentru că atunci când Isus domneşte în inimă, o eliberează de ipocrizie, o eliberează de subterfugii, de duplicităţi. Cea mai bună dovadă că Cristos este regele nostru este dezlipirea de ceea ce poluează viaţa, făcând-o ambiguă, opacă, tristă. Atunci când viaţa este ambiguă, un pic de aici, un pic de acolo, este tristă, este foarte tristă. Desigur, cu limitele şi defectele trebuie să ne confruntăm mereu: toţi suntem păcătoşi. Însă, atunci când trăim sub domnia lui Isus, nu devenim corupţi, nu devenim falşi, înclinaţi să acoperim adevărul. Nu se trăieşte viaţă dublă. Amintiţi-vă bine: păcătoşi da, toţi suntem, corupţi, niciodată! Păcătoşi da, corupţi niciodată. Să ne ajute Sfânta Fecioară Maria să căutăm în fiecare zi adevărul lui Isus, Regele Universului, care ne eliberează de sclaviile pământeşti şi ne învaţă să guvernăm viciile noastre.

________________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori,

Astăzi, pentru prima dată în solemnitatea lui Cristos Rege, în toate Bisericile particulare se celebrează Ziua Mondială a Tineretului. Pentru aceasta, alături de mine sunt doi tineri din Roma, care reprezintă tot tineretul din Roma. Salut din inimă tinerii şi tinerele din dieceza noastră şi doresc ca toţi tinerii din lume să se simtă parte vie a Bisericii, protagonişti ai misiunii sale. Mulţumesc că aţi venit! Şi nu uitaţi că a domni înseamnă a sluji. Cum este asta? A domni înseamnă a sluji. Toţi împreună: a domni înseamnă a sluji. Aşa cum ne învaţă Regele nostru. Acum voi cere tinerilor ca să vă salute.

Tânăra: Zi Mondială a Tineretului frumoasă vouă tuturor!

Tânărul: Să mărturisim că a crede în Isus este foarte frumos!

Papa: Dar, iată: este frumos acest lucru! Mulţumesc. Rămâneţi aici.

Astăzi este şi Ziua Mondială a Pescuitului. Îi salut pe toţi pescarii şi mă rog pentru cei care trăiesc în condiţii dificile şi uneori, din păcate, de muncă silnică. Îi încurajez pe capelanii şi pe voluntarii de la Stella Maris să continue în slujirea pastorală adusă acestor persoane şi familiilor lor.

Şi în această zi amintim şi toate victimele străzii: să ne rugăm pentru ei şi să ne angajăm să prevenim accidentele.

În afară de asta, doresc să încurajez iniţiativele care se desfăşoară la Naţiunile Unite pentru ca să se ajungă la un control mai mare cu privire la comerţul de arme.

Ieri la Katowice, în Polonia, a fost beatificat preotul Ioan Francisc Macha, ucis din ură faţă de credinţă în 1942, în contextul persecuţiei regimului nazist împotriva Bisericii. În întunericul închisorii, el a găsit în Dumnezeu forţa şi blândeţea pentru a înfrunta acel calvar. Martiriul său să fie sămânţă rodnică de speranţă şi de pace. Aplauze pentru noul fericit!

Vă salut pe voi toţi, credincioşi din Roma şi pelerini din diferite ţări, îndeosebi pe cei care provin din Polonia şi din Statele Unite ale Americii. Îi salut pe scoutiştii din Arhidieceza de Braga din Portugalia. Un salut special pentru comunitatea ecuadoriană din Roma, care o celebrează pe La Virgen de El Quince. Salut credincioşii din Sant’Antimo (Napoli) şi din Catania; tinerii de la Mir din Pattada; şi voluntarii de la Banca Alimentară, care se pregătesc pentru Ziua colectei alimentare, sâmbăta viitoare. Multe mulţumiri! Precum şi tinerii Neprihănitei.

Urez tuturor o duminică frumoasă. Şi vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu


 

Radio ERCIS FM se va auzi pe frecvenţe radio FM: în Piatra Neamţ (şi împrejurimi) – 89,8 Mhz, şi în Roman (şi împrejurimi) – 88,3 Mhz

Radio ERCIS FM, postul de radio al Diecezei Romano-Catolice de Iaşi, se va auzi prin frecvenţe radio FM începând cu data de 28 noiembrie 2021, prima duminică din Advent. Frecvenţele pe care se va difuza pentru început sunt: în municipiul Piatra Neamţ (şi împrejurimi) – 89,8 Mhz şi municipiul Roman (şi împrejurimi) – 88,3 Mhz.

După mai mulţi ani de aşteptare, demersuri, nouă luni de emisie on-line, dar şi rugăciuni, avem astăzi, marţi, 16 noiembrie 2021, bucuria de a ne vedea aşteptările împlinite: Radio ERCIS FM, vocea catolicilor din Moldova, va putea fi auzit şi pe frecvenţe radio la radiourile din casele noastre, începând cu 28 noiembrie 2021.

Acest lucru este posibil datorită aprobărilor din partea autorităţilor române, prin Consiliul Naţional al Audiovizualului întrunit în şedinţă publică în ziua de marţi, 16 noiembrie 2021, şi prin obţinerea frecvenţelor postului Radio Terra, din municipiul Piatra Neamţ şi municipiul Roman, care acoperă municipiul Piatra Neamţ (şi împrejurimile) şi municipiul Roman (şi împrejurimile).

Duminică, 28 noiembrie, în cadrul Sfintei Liturghii de la ora 10.30, celebrată în capela Institutului Teologic Romano-Catolic Franciscan din Roman, va fi inaugurarea oficială a difuzării Radioului ERCIS FM prin cele două frecvenţe, de la Piatra Neamţ şi Roman. La această celebrare se va marca încheierea fazei diecezane a cauzei de beatificare/canonizare a slujitorului lui Dumnezeu pr. Anton Demeter, OFMConv. Sfânta Liturghie va fi prezidată de PS Iosif Păuleţ, episcop de Iaşi, alături fiind şi PS Petru Sescu, episcop auxiliar de Iaşi, PS Petru Gherghel, episcop emerit de Iaşi, pr. Damian Gheorghe Pătraşcu, ministru provincial, dar şi alţi preoţi, persoane consacrate şi credincioşi laici.

Este un moment istoric important pentru Biserica noastră locală pe care mulţi creştini l-au aşteptat şi iată că în aceste zile el s-a realizat. Zeci de realizatori de emisiuni şi rubrici, dar şi mulţi colaboratori înfrumuseţează grila cu emisiuni diversificate a radioului ERCIS FM. Cu toţii suntem invitaţi să mulţumim Domnului, Sfântului Iosif şi Sfintei Fecioare pentru darul minunat pe care ni l-au făcut.

Se fac în continuare demersuri pentru a transmite pe unde radio şi în zona municipiului Bacău şi în celelalte zone din Dieceza de Iaşi.

Radio ERCIS FM a fost lansat pe platforme on-line la 19 martie 2021, în sărbătoarea Sfântului Iosif, Patronul Bisericii Universale, având ca moto: “Mereu împreună cu tine”, putând fi recepţionat în prezent on-line pe www.ercisfm.ro, prin aplicaţiile ERCIS FM de pe telefoanele mobile (cu Android sau iOS), pe pagina Facebook a radioului (https://www.facebook.com/ercisfm.ro), dar şi prin playerele de pe calculator sau telefoane mobile (link-urile pentru toate playerele, pe site-ul: ercisfm.ro) sau telefon, apel telefonic cu tarif normal/minute naţionale 0315040409. În perioada următoare se va auzi şi pe reţelele de cablu TV, prin reţeaua DIGI (RCS & RDS). Pe pagina Facebook a radioului, credincioşii pot fi la curent cu programul şi noutăţile radio. Pe aplicaţiile ERCIS FM pe telefoane şi pe site-ul radioului (www.ercisfm.ro) pot fi reascultate multe dintre emisiunile difuzate, sub formă de podcasturi.

ERCIS FM este un post de radio necomercial, cultural-religios, un mijloc de comunicare în sprijinul răspândirii cuvântului lui Dumnezeu, care se regăseşte în Sfânta Scriptură şi care are mereu cel mai frumos şi plin de speranţă mesaj pentru oamenii din toate timpurile, dar şi informaţii din viaţa Diecezei de Iaşi. Pe lângă temele religioase, sunt incluse şi alte teme din viaţa de zi cu zi, programe culturale şi sociale. Este introdusă muzică din diferite genuri, ştiri şi programe din diferite domenii, deoarece se doreşte ca prin ERCIS FM să se ajungă la toate vârstele publicului, care să fie cât mai diversificat. Un spaţiu larg este oferit şi dialogului cu ascultătorii, pentru a răspunde la frământările şi întrebările lor.

Numele ERCIS FM este acronimul de la numele instituţiei diecezane: Episcopia Romano-Catolică de Iaşi, acronim cu care publicul este deja obişnuit, deja prin site-ul oficial al Episcopiei de Iaşi: www.ercis.ro, dar şi al departamentului audio-video al Episcopiei de Iaşi: ERCIS Media. Completarea FM este împlinită prin faptul că acest radio se va auzi şi în eter, prin frecvenţe FM, în mod special pe teritoriul Moldovei, zona Diecezei Romano-Catolice de Iaşi, frecvenţe care se vor alătura difuzării on-line şi pe reţelele de cablu TV.

Prin motoul “Mereu împreună cu tine”, ERCIS FM îşi propune ca toţi ascultătorii să se simtă cu adevărat însoţiţi oriunde ar fi, oferindu-le nu numai informaţii, ci mai presus de toate hrănindu-le inima, sufletele, prin Sfinte Liturghii, meditaţii, exemple de sfinţi şi oameni care l-au descoperit pe Dumnezeu, în spiritul Diecezei Romano-Catolice de Iaşi şi pentru a răspunde mai bine la sensibilitatea credincioşilor catolici din zona Moldovei.

Mai ales în aceste timpuri dificile, oamenii au nevoie de speranţă şi încurajare în trăirea vieţii, iar ERCIS FM, prin programele şi prin muzica sa, credem că poate veni în întâmpinarea acestor nevoi ale lor.

Mulţumim tuturor celor care au contribuit la realizarea acestei dorinţe a PS Iosif Păuleţ, episcopul Diecezei de Iaşi, a PS Petru Sescu, episcop auxiliar de Iaşi, a PS Petru Gherghel, episcop emerit de Iaşi, dar şi a celorlalţi preoţi şi a multor credincioşi din Moldova şi nu numai. Domnul să-i răsplătească!

Pr. Adrian Blăjuţă

CONTACTAȚI-NE PRIN EMAIL

    Prin utilizarea acestui formular sunteți de acord cu stocarea și manipularea datelor dumneavoastră de către acest site web cu respectarea Regulamentului general privind protecția datelor (GDPR).

    Flag Counter