SCURTĂ PREZENTARE

Botoșani, oraş în Moldova de nord, reşedinţa judeţului cu acelaşi nume, unul din cele mai vechi târguri domneşti, încă din sec.al XV-lea, axat pe un drum comercial foarte umblat, cunoscut sub numele de şleaul Botoşanilor. Ştefan cel Mare a zidit curte domnească la Popăuți, iar Petru Rareş a dăruit veniturile Târgului soției sale, devenind Târgul Doamnei. Ca în toate târgurile, la Botoşani trebuie să fi fost negustori şi meseriaşi catolici, dar nu avem cunoştinţă de vreo organizare a lor în comunitate catolică. În matricolele vechi ale parohiei Horleşti – Cotnari, la 8 decembrie1781, se consemnează un botez de la Botuszan şi apoi în 14 noiembrie 1784 se mai înregistrează încă unul. Ulterior ambele sunt anulate prin haşurare, menționându-se că s-au trecut la parohia Botoşani. În fel şi cum s-a făcut această parohie la Botoşani? Nu ştim. Nu ştim nici cât timp a funcționat, dar pe vremea episcopului Ioan-Filip Paroni (1811- 1825) rezultă, din corespondența lui, că la Botoşani ar fi existat un teren al comunității catolice şi că acest teren s-a pierdut din neglijența credincioşilor. Ca să nu se piardă tradiția existenței unei comunități catolice la Botoşani, acelaşi episcop trimitea de câteva ori pe an pe un preot de la Iaşi ca să facă slujbă celor 15 familii catolice care erau atunci la Botoşani. Deschidea exploatărilor forestiere din Moldova de Nord a atras mulți ruteni şi armeni catolici, precum și mulți polonezi. După unele documente existente în arhiva Episcopiei Catolice Iaşi, rezultă că la Botoşani erau mulți armeni catolici şi că ei ar fi avut şi un preot al lor special, pe nume Pr. Ambrosius Wolski, franciscan, care pe la începutul anului 1791, a ajuns la conflict cu superiorul misiunii, pentru că nu voia să se supună conducerii acestuia care coordona toată activitatea spirituală a preoților din Moldova. La fel, din aceleaşi documente, înțelegem că un alt preot polonez, chemat cu numele simplu de Cajetanus, ar fi voit să facă biserică la Botoşani, dar nu l-ar fi ajutat Prefectul Misiunii. Tradiția locală spune că în această vreme era la Botoşani o Capelă în cimitirul vechi catolic şi aici se făceau slujbele când venea preotul la Botoşani. Superiorul Misiunii, pr. Carol Magni a reuşit să construiasca Capelă la Botoşani, în anul 1836. În arhiva Episcopiei Iaşi se mai păstrează o recomandaţie, în limba română, dată de domnitorul Alexandru Calimaki – în anul 1817 către vornicii din Botoşani pentru episcopul catolicesc Bonaventura Berardi care merge acolo să-şi viziteze credincioşii. Centrul parohiei Botoşani a fost deschis în anul 1843 de episcopul Paul Sardi. Dintr-o scrisoare a episcopului Paul Sardi din 7 februarie1846  reiese că la Botoşani se construia biserică catolică şi răuvoitorii voiau să împiedice construcția. Episcopul a plecat la Botoşani şi cu această ocazie a făcut liturghie arhierească şi procesiune, la care au luat parte şi trei preoți armeni neuniți. Probabil că au avut loc între ei și episcop discuții dogmatice, pentru că la urmă ei au consimţit şi au făgăduit că-şi vor trimite copiii la Roma pentru studii. Construcţia bisericii din Botoşani, pe amplasamentul actual, a început în anul 1846, sub grija parohului pr. Ioan Botezătorul Dornseiffer. Pentru construcție s-au făcut colecte în multe localități, chiar şi peste hotare. Împăratul Austriei Francisc I a dăruit 500 florini din fondul de redempțiune. Lucrările de construcție s-au încheiat în anul 1847, în ziua de 3 noiembrie, când a fost sfințită şi dată în folosința cultului. Hramul comunităţii este la 24 iunie, Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul. După deschiderea căii ferate Vereşti-Botoşani, în anul 1872, catolicii s-au înmulțit cu personalul tehnico-administrativ de la staţiunile de cale ferată şi cu această ocazie, biserica a devenit neîncăpătoare, a fost amplificată și transformată în stil gotic, aşa cum se vede azi. Repatrierea etnicilor germani din anul perturbare 1940 în a sânul produs mare comunității catolice din Botoşani prin scăderea numărului, dar mai târziu numărul credincioşilor a sporit iarăşi cu aşezarea aici a muncitorilor catolici de la întreprinderile industriale comerciale din localitate. La 31 deembrie 2020 erau la Botoşani 181 familii catolice cu 390 credincioși. Text prelucrat din Dicționarul comunităților catolice din Moldova, Pr. Iosif Gabor, Editura Conexiuni, Bacău – 1995

Mii de parcursuri pentru a deveni sfinţi

de Nicola Gori

Nu sfinţii au nevoie de noi, ci noi nu putem să ne lipsim de ei. Aceasta este un pic semnificaţia multiplelor canonizări care se succed în decursul istoriei Bisericii, ca acelea a celor şapte fericiţi anunţate de Papa Francisc în consistoriul ordinar public de luni, 3 mai 2021. Se inspiră din această întâlnire eclezială cardinalul Marcello Semeraro, prefect al Congregaţiei Cauzelor Sfinţilor, pentru a oferi o panoramă asupra muncii dicasterului şi asupra motivaţiilor care inspiră alegerile şi procedurile pentru canonizări. Vorbeşte despre asta în acest interviu dat la “L’Osservatore Romano”.

Există un fir conducător care leagă aceşti candidaţi la canonizare?

Sfinţii sunt “numere prime”. Vreau să spun că fiecare exprimă unicitate, deşi parcursurile pot să pară asemănătoare. La bază pentru toţi este mereu experienţa iubirii lui Cristos, care înflăcărează inima şi motivează alegeri curajoase. În aceste canonizări găsim istorii de convertire de la alte credinţe, ca martirul indian Lazăr, sau de la mondenitate, ca César de Bus şi Charles de Foucauld; dar şi semne de rodnicie spirituală, ca fondatorii de familii călugăreşti, feţe genuine de taţi şi mame în spirit. Sfinţii de la acest consistoriu aparţin la epoci diferite: de la secolul al XVI-lea la a doua jumătate a secolului al XX-lea, ca de Foucauld şi Giustino M. Russolillo: ţes timpurile cu firele milostivirii şi iubirii lui Dumnezeu.

Unii dintre ei precum Charles de Foucauld au trăit evanghelia în mijlocul contextelor care, desigur, nu sunt uşoare. Ce mesaj transmite mărturia sa pentru societatea actuală?

Celui care slujeşte în Congregaţia Cauzelor Sfinţilor i se întâmplă adesea să observe că o canonizare vine chiar la “momentul potrivit”. În recenta enciclică Fratelli tutti, Papa Francisc a indicat în Charles de Foucauld un model de “frate universale” printre populaţiile din deşertul african (nr. 287). Contextual, Providenţa a voit ca acest fericit să ajungă, cu aprobarea minunii necesare, la sfinţenia canonizată. Dumnezeu ştie cum să lumineze constant calea pentru poporul său şi de care candele să se folosească. De Foucauld este între toţi probabil cel mai universal cunoscut şi totuşi, în mod paradoxal, este cel care a căutat ascunderea în misterul de la Nazaret. Aproape pare că se corespunde mandatului lui Isus: “Ceea ce eu vă spun în întuneric spuneţi la lumină şi ceea ce vă spun la ureche predicaţi de pe acoperişuri” (Mt 10,27).

Între aceştia sunt atât fondatori, cât şi fondatoare de congregaţii călugăreşti. Care este rolul consacraţilor?

Efectiv cinci fericiţi şi fericite de la acest consistoriu sunt fondatori şi fondatoare de familii călugăreşti. În exortaţia Vita consecrata (1996), Sfântul Ioan Paul al II-lea scria că un element constant în istoria Bisericii este dat tocmai de “ceata de fondatori şi fondatoare, de sfinţi şi de sfinte, care l-au ales pe Cristos în radicalitatea evanghelică şi în slujirea fraternă, în special a celor săraci şi abandonaţi”, şi adăuga că “tocmai în această slujire iese în evidenţă în mod deosebit cum viaţa consacrată manifestă unitarietatea poruncii iubirii, în conexiunea indisolubilă dintre iubirea lui Dumnezeu şi iubirea aproapelui” (nr. 5). În acelaşi document viaţa consacrată era arătată ca icoană a Schimbării la Faţă, la care va fi posibil să se conducă dimensiunile fie “contemplative” fie “active” ale vieţii consacrate. Urmându-l pe Isus în practicarea sfaturilor evanghelice, consacraţii trăiesc din el şi gustă o intimitate nupţială care într-un fel prevesteşte învierea (cf. Lumen gentium, nr. 44). Aşadar, pentru Conciliul al II-lea din Vatican rolul principal al consacraţilor este acela de a aminti omenirii frumuseţea cerului şi nevoia de ea de care nu se poate face abstracţie.

La ce foloseşte a proclama sfinţi?

Foloseşte pământului, nu cerului. Conciliul a vorbit despre o chemare universală la sfinţenie: în constituţia despre Biserică este capitolul central şi material, cel în care se revelează misterul Bisericii (cap. I) şi care îşi află manifestarea deplină în Sfânta Fecioară (cap. 7). A proclama sfinţi ajută să ne convingem că această chemare există cu adevărat, că evanghelia “funcţionează”, că Isus nu dezamăgeşte, că ne putem încrede în cuvântul său. Munca noastră de discernământ în cauzele sfinţilor nu se face în primul rând cu capul sau cu sentimentele, ci cu genunchii, adică rugându-ne şi cerând luminare de la Duhul. Sfinţii nu au nevoie de recunoaşterile noastre – cu atât mai puţin Dumnezeu! – însă atunci când îi apreciem ca atare, recunoaştem prezenţa lui Dumnezeu în mijlocul nostru. Ce este mai frumos şi mai încurajator pentru un creştin să se simtă încălzit de apropierea Domnului?

Se simte nevoia de a revizui procedurile şi criteriile aplicate la procesele de canonizare?

Procedurile cauzelor sfinţilor s-au perfecţionat în decursul secolelor, în special pe baza normativelor lui Benedict al XIV-lea, care pentru congregaţia noastră este magister. Congregaţia se îngrijeşte de traducerea în limba italiană a operei De servorum Dei beatificatione et Beatorum canonizatione: operă monumentală în nouă volume, aflată de acum în curs de încheiere. Munca dicasterului se desfăşoară destul de bine, cu seriozitate, cu seninătate şi bine ritmată. Momentele importante sunt reuniunile cardinalilor şi episcopilor (“ordinare”) de două ori pe lună şi reuniunea săptămânală a “congresului”. În ultimele decenii au apărut treptat aspecte care pot să fie îmbunătăţite. Cel mai important se referă la Regulamentul pentru postulatori, de acum în linie dreaptă: relevanţa sa este legată de scopul de a garanta muncii lor maximul de transparenţă şi seriozitate. Oricum, va trebui să se admită că redimensionarea aspectului “juridic” al cauzelor riscă să slăbească rigoarea necesară în constatarea adevărului şi asta ar fi o uşurătate impardonabilă. După aceea, pare important a defini cu claritate încă de la început dacă o cauză trebuie să urmeze un itinerar în locul altuia: când o cauză ajunge per viam virtutum la o fază introdusă, ar putea rezulta straniu un viraj succesiv spre “dăruirea vieţii” sau spre “martiriu”.

Pandemia a arătat curajul atâtor medici, voluntari şi lucrători sanitari, dar ce anume diferenţiază în eroism pentru ca să poată fi semn de sfinţenie?

Dumnezeu este iubire, fiecare exprimare de caritate autentică are amprentele sale digitale. Dar există diferenţe. În timp ce eroii din această lume arată ceea ce omul ştie să facă, sfântul arată ceea ce Dumnezeu ştie să facă. Canonizând pe unul din fiii săi, Biserica nu preamăreşte o operă umană, ci ea îl celebrează pe Cristos viu în el. Eroismul creştin îl vesteşte pe Dumnezeu şi extinde asupra lumii harul şi binecuvântarea sa, de care nu ne putem lipsi.

(După L’Osservatore Romano, 4 mai 2021)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Congregaţia pentru Cultul Divin şi Disciplina Sacramentelor

Scrisoare către preşedinţii conferinţelor episcopilor cu privire la noi invocaţii în Litaniile în cinstea Sfântului Iosif

Din Vatican, 1 mai 2021, Sfântul Iosif Muncitorul

Excelenţa Voastră,

În a 150-a aniversare a declarării Sfântului Iosif ca patron al Bisericii universale, Sfântul Părinte Francisc a publicat scrisoarea apostolică Patris corde, cu intenţia de “a mări iubirea faţă de acest mare sfânt, pentru a fi determinaţi să implorăm mijlocirea sa şi pentru a imita virtuţile sale şi elanul său”.

În această lumină a părut oportun să se actualizeze Litaniile în cinstea Sfântului Iosif, aprobate în 1909 de Scaunul Apostolic (cf. Acta Apostolicae Sedis 1 [1909] 290-292), integrând în ele şapte invocaţii inspirate de intervenţiile papilor care au reflectat asupra aspectelor figurii Patronului Bisericii universale. Sunt următoarele “Custos Redemptoris” (cf. Sfântul Ioan Paul al II-lea, Exortaţia apostolică Redemptoris custos); “Serve Christi” (cf. Sfântul Paul al VI-lea, Omilia din 19 martie 1966, citată în Redemptoris custos nr. 8 şi Patris corde nr. 1); “Minister salutis” (Sfântul Ioan Gură de Aur, citat în Redemptoris custos nr. 8); “Fulcimen in difficultatibus” (cf. Francisc, Scrisoarea apostolică Patris corde, prolog); “Patrone exsulum, afflictorum, pauperum” (Patris corde, nr. 5).

Noile invocaţii au fost prezentate Sfântului Părinte Francisc care a aprobat integrarea lor în Litaniile Sfântului Iosif, ca în textul ataşat la această scrisoare.

Va fi de datoria Conferinţelor Episcopilor să dispună traducerea Litaniilor în limbile de competenţa lor şi să le publice; aceste traduceri nu vor avea nevoie de confirmare a Scaunului Apostolic. După evaluarea lor prudentă, Conferinţele Episcopilor vor putea introduce, în locul oportun şi păstrând genul literar, alte invocaţii cu care Sfântul Iosif este deosebit de cinstit în ţările lor.

În timp ce sunt bucuros să comunic Excelenţei Voastre această dispoziţie pentru cunoaştere şi aplicare, profit de ocazie pentru a vă manifesta sentimentele stimei mele.

Al Excelenţei Voastre
cu multă sinceritate în Domnul

Arthur Roche
arhiepiscop secretar

Pr. Corrado Maggioni, S.M.M.
subsecretar

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

_________________

Noi invocaţii în Litaniile în cinstea Sfântului Iosif (1 mai 2021)

LITANIÆ IN HONOREM S. IOSEPH SPONSI B. MARIÆ V.

Kyrie, eléison.

Christe, eléison.

Kyrie, eléison.

Christe, audi nos.

Christe, exáudi nos.

Pater de cælis, Deus, miserére nobis.

Fili, Redémptor mundi, Deus, miserére nobis.

Spíritus sancte, Deus, miserére nobis.

Sancta Trínitas, unus Deus, miserére nobis.

Sancta María, ora pro nobis.

Sancte Ioseph, ora pro nobis.

Proles David ínclyta, ora pro nobis.

Lumen Patriarchárum, ora pro nobis.

Dei Genitrícis sponse, ora pro nobis.

Custos Redemptóris, ora pro nobis.

Custos pudíce Vírginis, ora pro nobis.

Fílii Dei nutrítie, ora pro nobis.

Christi defénsor sédule, ora pro nobis.

Serve Christi, ora pro nobis.

Miníster salútis, ora pro nobis.

Almæ Famíliæ præses, ora pro nobis.

Ioseph iustíssime, ora pro nobis.

Ioseph castíssime, ora pro nobis.

Ioseph prudentíssime, ora pro nobis.

Ioseph fortíssime, ora pro nobis.

Ioseph obedientíssime, ora pro nobis.

Ioseph fidelíssime, ora pro nobis.

Spéculum patiéntiæ, ora pro nobis.

Amátor paupertátis, ora pro nobis.

Exémplar opíficum, ora pro nobis.

Domésticæ vitæ decus, ora pro nobis.

Custos vírginum, ora pro nobis.

Familiárum cólumen, ora pro nobis.

Fúlcimen in difficultátibus, ora pro nobis.

Solátium miserórum, ora pro nobis.

Spes ægrotántium, ora pro nobis.

Patróne éxsulum, ora pro nobis.

Patróne afflictórum, ora pro nobis.

Patróne páuperum, ora pro nobis.

Patróne moriéntium, ora pro nobis.

Terror dæmónum, ora pro nobis.

Protéctor sanctæ Ecclésiæ, ora pro nobis.

Agnus Dei, qui tollis peccáta mundi, parce nobis, Dómine.

Agnus Dei, qui tollis peccáta mundi, exáudi nos, Dómine.

Agnus Dei, qui tollis peccáta mundi, miserére nobis.

V. Constítuit eum dóminum domus suæ.

R. Et príncipem omnis possessiónis suæ.

Orémus.

Deus, qui ineffábili providéntia beátum Ioseph, sanctíssimæ Genitrícis tuæ sponsum elígere dignátus es, præsta, quæsumus, ut, quem protectórem venerámur in terris, intercessórem habére mereámur in cælis. Qui vivis et regnas in sæcula sæculórum. R. Amen.

Pro Supplicatione ad Deum in capite Litaniarum et Conclusione eligi possunt formulae A vel B pro Litaniis Sanctorum in Calendarium Romanum ex Decreto Sacrosancti Oecumenici Concilii Vaticanii II instauratum auctoritate Pauli PP. VI promulgatum, Typis Polyglottis, Vaticanis 1969, pp. 33 et 37 propositis.

__________________

 

LITANIILE ÎN CINSTEA SFÂNTULUI IOSIF

Doamne, miluieşte-ne,

Cristoase, miluieşte-ne,

Doamne, miluieşte-ne,

Cristoase, auzi-ne,

Cristoase, ascultă-ne,

Tată din cer Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi,

Fiule Răscumpărătorul lumii Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi,

Duhule Sfânt Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi,

Sfântă Treime un singur Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi,

Sfântă Marie, roagă-te pentru noi, *

Sfinte Iosif, *

Strălucită odraslă a lui David, *

Lumina Patriarhilor, *

Soţul Născătoarei de Dumnezeu, *

Păzitorul Răscumpărătorului, *

Păzitorule curat al Fecioarei, *

Purtătorule de grijă al Fiului lui Dumnezeu, *

Apărătorule neobosit al lui Cristos, *

Slujitorul lui Cristos, *

Slujitorul mântuirii, *

Capul preasfintei Familii, *

Iosife preadrepte, *

Iosife preacurate, *

Iosife preaînţelepte, *

Iosife preaputernice, *

Iosife preaascultătorule, *

Iosife preacredinciosule, *

Oglinda răbdării, *

Iubitorule de sărăcie, *

Pilda meşteşugarilor, *

Podoaba vieţii casnice, *

Păzitorul feciorelnicilor, *

Sprijinitorul familiilor, *

Sprijinitor în greutăţi, *

Mângâierea nenorociţilor, *

Ocrotitorul migranţilor, *

Ocrotitorul mâhniţilor, *

Ocrotitorul săracilor, *

Nădejdea bolnavilor, *

Ocrotitorul celor care mor, *

Groaza diavolilor, *

Apărătorul Sfintei Biserici, *

Mielul lui Dumnezeu, care iei asupra ta păcatele lumii, iartă-ne Doamne.

Mielul lui Dumnezeu, care iei asupra ta păcatele lumii, ascultă-ne Doamne.

Mielul lui Dumnezeu, care iei asupra ta păcatele lumii, miluieşte-ne pe noi.

P. L-a rânduit pe el stăpân al casei sale.

C. Şi mai mare peste toate avuţiile sale.

Să ne rugăm:

Dumnezeule, care printr-o pronie nespusă ai binevoit să alegi pe Sfântul Iosif de soţ al preasfintei tale Născătoare, te rugăm să ne învredniceşti a-l avea drept mijlocitor în cer pe acela pe care îl cinstim pe pământ ca pe un ocrotitor al nostru. Care vieţuieşti şi domneşti în vecii vecilor. Amin.

Pentru rugăciunea către Dumnezeu la începutul litaniilor şi la încheierea lor se pot alege formulele A sau B pentru litaniile sfinţilor din Calendarium Romanum din decretul Sfântului Conciliul Ecumenic al II-lea din Vatican promulgat sub autoritatea Papei Paul al VI-lea, Typis Polyglottis, Vaticanis 1969, pag. 33 şi 37.

Elisabetta şi coroniţa

Elisabetta are 2 ani şi deja a înţeles esenţa populară a rozariului care, în fond, este dialogul, simplu simplu, cu o mamă. Şi pentru aceasta Elisabetta nu are nicio intenţie să coboare din braţele mamei sale când cu toată familia – tata şi bunicii – se apropie de microfon pentru a conduce Bucură-te, Marie din primul mister al rozariului condus de Papa Francisc în după-amiaza zilei de sâmbătă, 1 mai 2021, în Capela Gregoriana în Bazilica “Sfântul Petru”, pentru sfârşitul pandemiei.

O familie care în această seară are o rugăciune în plus: Elisabetta va avea în curând o surioară sau un frăţior. Şi între timp micuţa se agaţă de coroniţa rozariului precum şi de pass-ul pe care îl are mama la gât. În realitate se agaţă şi de microfon, însă tocmai spontaneitatea de familie face această rugăciune cu adevărat populară şi directă. Nu, glasul foarte duios al Elisabetei nu deranjează. Dimpotrivă…

La această familie se alternează la microfon pentru recitarea lui Bucură-te, Maria alte familii din parohii romane – cu alţi copii care sunt “purtători de cuvânt” – şi unii tineri din diferite mişcări ecleziale. În simplitate. Nu sunt actori, sunt oameni care îi spun “tu” rozariului în fiecare zi.

Întâlnirea de rugăciune în bazilica vaticană începe cu o procesiune simbolică a papei împreună cu unii tineri, “înarmaţi” cu lumânări. De la altarul Mărturisirii din Capela Gregoriana.

Ajuns în faţa imaginii “Madonna del Soccorso” – o icoană venerată încă din secolul al VII-lea care era deja în bazilica precedentă constantiniană – Papa Francisc prezintă un omagiu floreal. Îl depune pe altarul “Sfântul Leon” arhiepiscopul Rino Fisichella, preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Noii Evanghelizări, care se îngrijeşte de organizarea iniţiativei.

În această Capelă Gregoriana sunt păstrate şi relicvele Sfântului Grigore din Nazianz. Şi în 2013, în timpul Anului Credinţei, icoana a fost supusă unei restaurări, prima făcută în pontificatul papei Bergoglio, ales de puţin timp. Pentru aceasta acolo sunt imprimate cuvintele Succurre Nos şi Franciscus PP. A. I., încredinţându-l astfel pe pontif Fecioarei Ajutorului.

Apoi, după ce Papa Francisc rosteşte rugăciunea, este recitat rozariul. Pe care pontiful îl încheie cu o a doua rugăciune. În sfârşit papa binecuvântează rozariile care vor fi trimise la cele treizeci de sanctuare.

Printre cei prezenţi, cardinalii Giovanni Battista Re, decan al Colegiului Cardinalilor, Francesco Montenegro şi Mauro Gambetii, arhipăstor al bazilicii.

Tocmai din dorinţa vie a pontifului în luna mai se desfăşoară acest “maraton” de rugăciune pentru sfârşitul pandemiei. La 31 mai, acelaşi Papă Francisc o va încheia într-un loc semnificativ în Grădinile Vaticane.

Iniţiativa se realizează în lumina expresiei biblice: “Din toată Biserica se ridica neîncetat rugăciunea la Dumnezeu” (cf. Fap 12,5).

Consiliul Pontifical pentru Promovarea Noii Evanghelizări a extins invitaţia la treizeci de sanctuare, din toată lumea, aşa încât să implice un număr de persoane cât mai mare posibil. Fiecare sanctuar se roagă în modul şi în limba propriei tradiţii spirituale. Şi fiecare zi din lună este dedicată unei intenţii de rugăciuni pentru diferitele “categorii” de persoane lovite mai mult de drama pandemiei: pentru cei care n-au putut să-i salute pe cei dragi ai lor, pentru personalul sanitar, pentru săraci, pentru cei fără adăpost şi pentru persoanele aflate în dificultate economică precum şi pentru toţi răposaţii.

Rugăciunea din sanctuare este transmisă în fiecare zi, la ora 18 (ora Italiei), prin mijloacele de comunicare. A fost realizat şi un material liturgic ajutător pentru a furniza unele indicaţii utile: poate să fie descărcat pe site-ul Consiliului Pontifical pentru Promovarea Noii Evanghelizări.

(După L’Osservatore Romano, 3 mai 2021)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

În cadrul ediţiei speciale “Dimineţi împreună” difuzată la postul de radio ERCIS FM luni, 3 mai 2021, dedicată consacrării episcopale a Mons. Benoni Ambăruş, cei doi moderatori, pr. Adrian Blăjuţă şi Alexandra Cojan, au avut mai mulţi invitaţi care au intervenit în direct: PS Benoni Ambăruş, noul episcop auxiliar de Roma, Mariana Balaşcă, din Corul Diecezei de Roma; pr. Alois Bulai, profesor, traducător al Sfintei Scripturi în limba română; pr. Bogdan Herciu, paroh de Valea Lupului: pr. Francisc Fărcăşel, paroh de Sagna, realizator ERCIS FM; pr. Isidor Iacovici, coordonator naţional pentru pastoraţia românilor catolici de rit latin în Italia.

Mons. Benoni Ambăruş, originar din Şomuşca, judeţul Bacău, a primit hirotonirea episcopală în Bazilica “Sfântul Ioan din Lateran” duminică, 2 mai 2021, devenind episcop auxiliar de Roma. Eminenţa Sa cardinalul Angelo De Donatis, vicar general al Sfântului Părinte Papa Francisc, a fost episcopul consacrator. Co-consacratori au fost cardinalul Enrico Feroci şi ÎPS Aurel Percă, arhiepiscop şi mitropolit de Bucureşti.

Ovidiu Bişog

*

ERCIS FM: Interviu cu Preasfinţitul Benoni Ambăruş, noul episcop auxiliar de Roma (3 mai 2021)

* * *

Din arhiva ercis.ro

Roma: Liturghie de însoţire pentru consacrarea noului episcop auxiliar de Roma, Mons. Benoni Ambăruş

Roma: Mons. Benoni Ambăruş a fost hirotonit episcop

Oficiul pentru Pastoraţia Sanitară: Novenă de rugăciune către Sfânta Fecioară Maria, Tămăduitoarea Bolnavilor (4-12 mai 2021)

Interviu cu PS Iosif Păuleţ, după hirotonirea episcopală a Mons. Benoni Ambăruş, ca noul episcop auxiliar de Roma

Un preot originar din Dieceza de Iaşi, numit episcop auxiliar de Roma: pr. Benoni Ambăruş

Numirea părintelui Benoni Ambăruş ca episcop auxiliar de Roma (20 martie)

CONTACTAȚI-NE PRIN EMAIL

    By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

    Flag Counter