Doriți să vizitați orașul nostru?
Vă propunem un set de obiective turistice ce ar putea să vă intereseze.

Orașul Botoșani este unul dintre cele mai mari și mai vechi orașe din Moldova, atestat documentar încă din 1350. Este un important centru cultural, reprezentat de mari personalități ale culturii românești precum Mihai Eminescu, George Enescu, Nicolae Iorga, Ștefan Luchian sau Grigore Antipa. 

Vă propuneți să vizitați principalele obiective turistice din Botoșani? Noi vi le prezentăm în următoarele rânduri și imagini. 

Separat de acest material vă recomandăm și alte două surse importante de informare despre orașul nostru: site-ul Primăriei și articolul prezentat pe Enciclopedia liberă online Wikipedia

Doriți să rămâneți mai multe zile în orașul nostru? Vă propunem și recomandări de cazare în Botoșani.

MUZEE ȘI ALTE OBIECTIVE TURISTICE

MUZEUL DE ETNOGRAFIE

Muzeul de Etnografie Botoşani deţine o colecţie etnografică care ocupă un loc de privilegiat în patrimoniul muzeal judeţean, fiind sufletul civilizaţiei săteşti. Primele achiziţii pentru un viitor muzeu etnografic au început din anii 1957-1958. Până în anul 1983, numărul de piese a ajuns la 773, iar în anul 2008 inventarul numără în total 3428 piese. Valoarea pieselor este dată de vechimea lor (unele din ele fiind datate cu anii 1819, 1826, 1853, 1878, 1903, 1904 – obiecte de cult, piese de mobilier, ţesături, ceramică), de motivele decorative cu simboluri specifice zonei şi de cromatică. Muzeul de Etnografie a fost redeschis la sfârşitul anului 2012, într-o nouă locaţie, şi anume Casa Ventura. Este parte din Muzeul Județean Botoșani, monument de arhitectură din secolul al XVIII-lea, casa lui Manolache Iorga, străbunicul lui Nicolae Iorga. Muzeul poate fi vizitat între orele 9:00 – 17:00, de marți până duminica. 

Detalii despre toate secțiile Muzeului Județean regăsiți pe site-ul oficial.

 

Muzeul de Istorie și Arheologie

Fost Palat al Prefecturii, clădirea în care se află muzeul a fost ridicată în perioada premergătoare Primului Război Mondial, după proiectul arh. Petre Antonescu. Se află pe strada Unirii, nr. 15 și reunește 17 săli de expoziție, într-o clădire construită anul 1913.

Iniţial, muzeul a avut dublu profil: istorie şi ştiinţe naturale. La sfârşitul anului 1977 a avut loc deschiderea expoziţiei de bază a Secţiei de Istorie a muzeului, cuprinzând elemente de arheologie, numismatică, istorie. În sălile acestuia se află câteva exponate deosebit de interesante: un adăpost uman din paleoliticul mijlociu descoperit la Ripiceni-Izvor, pe malul Prutului, care este unicat în ţară; o statuetă feminină aparţinând culturii Cucuteni (5.000 i.Hr.), cunoscută sub denumirea de „Venus de la Drăguşeni”; vechea uşă de la biserica „Sf. Nicolae” din Dorohoi (ctitoria lui Ştefan cel Mare, 1495); paftale, inele sigilare şi alte obiecte descoperite pe câmpul de bătălie de la Verbia (4 km. de Dorohoi), unde armata lui Ieremia Movilă a trecut de partea lui Mihai Viteazul, domnul care a unificat pentru întâia oară provinciile româneşti (1600); inscripţia originală (pisania) şcolii de la Pomârla (1835), întemeiată de boierul Anastasie Başotă, prima şcoală particulară din Moldova.

Muzeul mai reunește și câteva obiecte importante din punct de vedere cultural, ce s-au aflat sub posesia unor reprezentanți ai culturii românești, precum Mihai Eminescu, Nicolae Iorga, Ștefan Luchian, George Enescu, Grigore Antipa sau Octav Băncilă.

Galeriile de Artă Plastică „Ștefan Luchian”

Prima pinacotecă a Botoşanilor a fost deschisă în 1960. În patrimoniul galeriilor intră lucrări semnate de mari pictori români, cum ar fi Ştefan Luchian, Theodor Pallady, Nicolae Tonitza, Nicolae Grigorescu, Gheorghe Petraşcu, Octav Băncilă. Galeriile de artă Ştefan Luchian deţin şi un important număr de sculpturi semnate de Iulia Oniţă, Ovidiu Maitec şi Dan Covataru, precum şi numeroase tapiserii aparţinând unor artişti plastici de valoare precum Cella Neamţu, Aspazia Burduja şi Ileana Balotă. 

Se află pe strada Piața Revoluției, nr. 12 și pot fi vizitate între orele 9:00 – 17:00, de marți până duminica.

Casa MemorialĂ „Nicolae Iorga”

Casa este un spaţiu expoziţional de excepţie, în care se păstrează un important număr de piese cu valoare patrimonială, legate de viaţa şi activitatea lui Nicolae Iorga. Fotografii originale ale familiei acestuia, ale lui Nicolae Iorga în diferite momente ale vieţii sale, diplome de Dr. Honoris Causa primite din partea unor celebre instituţii de învăţământ din Europa (Sorbona, Cambridge, Roma) şi un mare număr de cărţi scrise de Nicolae Iorga, multe în ediţii princeps, precum şi ziare şi reviste pe care le-a editat şi îndrumat conturează dimensiunea extraordinară a uneia dintre cele mai mari personalităţi ale culturii româneşti şi universale. 

Se află pe strada Nicolae Iorga, nr. 14 și poate fi vizitată de miercuri până duminica, între orele 9:00 – 17:00. În curte se află bustul istoricului, sculptat de Oscar Han. 

Atelierul de Ceramică „Iacinschi”

Este singurul atelier din Botoșani și al doilea din Romania care produce obiecte de decor realizate manual după tehnica Kuty-Cucuteni, practicată încă din secolul al XIV-lea.

Una dintre cele mai atractive tehnici din domeniul olăritului din România, ceramica de tip Kuty, supravieţuieşte datorită pasiunii unei familii din Botoşani. Atelierul de ceramică al familiei Iacinschi este singurul din judeţul Botoşani şi al doilea din România, după cel de la Rădăuţi – Suceava, care produce farfurii, căni, sfeşnice, căniţe, castroane, străchini sau obiecte de decor realizate manual după o tehnică practicată începând din secolul al XIV-lea.

Atelierul aparţine Soniei Iacinschi şi fiului acesteia, Eusebiu, doi meşteşugari care stăpânesc arta decorativă şi care s-au impus la nivel naţional şi internaţional. Lucrările lor – cu motive decorative unice, zoomorfe si avimorfe, realizate în culorile verde, galben şi brun, au fost valorificate atât în România, cât şi în Franţa, Italia, Israel sau Ungaria. 

Muzeul Memorial „Octav Onicescu”

Muzeu înființat la 8 octombrie 1995 în memoria matematicianului și filosofului Octav Onicescu. Sunt expuse cărți, manuscrise, scrisori, diplome și fotografii despre viața acestui mare gânditor.

Poate fi vizitat pe strada Octav Onicescu, nr. 24.

Casa Memorială „Grigore Antipa”

Situată pe Bulevardul Mihai Eminescu, nr. 54, este construită în secolul al XIX-lea. Casa „Grigore Antipa” a fost înălţată în 1860. Se distinge prin stilul său eclectic de inspiraţie franceză (cu reminescențe rococo). Aici s-au născut marele biolog Grigore Antipa și fratele său, naturalistul Nicolae Leon.

Casa „Ciomac Cantemir”

A aparținut unui târgoveț armean, se află în apropierea centrului vechi, pe strada Victoriei, nr. 15, model de casă de târgoveți a vechiului ansamblu medieval din Botoșani – a fost construită la 1800 în stil moldovenesc, având un pridvor brâncovenesc, și se compune din patru camere: salonul boieresc, atelierul de creație, galeriile de artă și sediul Fundaţiei „Ştefan Luchian”. (în camera-atelier se pot vedea o serie de obiecte aparținând pictorului Ștefan Luchian).

Casa „Silion”

Clădire din secolul al XIX-lea, îmbinând mai multe stiluri arhitectonice, îmbină armonios mai multe stiluri arhitectonice (eclectic francez, art-nouveau), fiind încadrabilă în arhitectura Secession. Casa se remarcă prin “claritatea compoziţiei arhitecturale”, căreia “i se subordonează bogăţia decorativă a modenaturii, tâmplăriei, feroneriei şi stucaturilor”. Este plasată în mijlocul unei gradini cu fântână, iar intrarea principală este încadrată de statui. Deţinută până în 1948 de familia Silion, clădirea a fost folosită iniţial drept manej pentru cai. Ulterior, casa a avut mai multe destinaţii.

Casa „Goilav”

Clădire din secolele XVIII-XIX, aflată pe strada Mihail Kogălniceanu, nr. 16

Casa „Bolfosu”

Cea mai veche casă boierească din oraș, din jurul anilor 1800, aflată pe strada Ion Pillat, nr. 5.

Casa Bolfosu a fost construită pe final de secol XVIII, început de secol XIX. Clădirea este un bun exemplu de clasicism moldovenesc. Casa a avut mai multe funcții de-a lungul timpului: cea de epitropie a orașului în secolul XIX, școală, sediu al poliției la început de secol XX. Casa are și pivnițe folosite la un moment dat drept temnițe atunci când aici a fost sediul poliției.

Familia Bolfosu a fost o altă familie de seamă a comunității armene din Botoșani, implicați în administrația orașului.

Astăzi clădirea este închiriată cu scop comercial.

Casa „Ventura”

Casa Ventura a fost construită la sfârşitul sec. XIX în stil neoclasic. Ea poartă numele renumitei Maria Ventura, actriță româncă în limbile franceză și română, de origine evreiască. Cunoscută în România și sub numele de Mărioara Ventura, iar în Franța ca Marie Ventura. Începând cu data de 14 decembrie 2012, Muzeul de Etnografie din Botoşani funcţionează cu regim de expoziţie permanentă la parterul Casei Ventura. Din patrimoniul muzeului fac parte peste 3000 de piese, cele prezentate publicului fiind reprezentative pentru: arhitectura populară, ocupaţiile locuitorilor din zonă, tradiţii şi meşteşuguri, ceramică, piese de mobilier, port popular, ţesături, accesorii pentru diverse obiceiuri de Crăciun şi de Anul Nou, din zona judeţului Botoşani. Expoziţia este dispusă în cinci săli tematice. Încăperile găzduiesc pe rând: un alai de nuntă, un interior de casă tradiţională, obiceiurile tradiţionale de Sărbători (Crăciun, Paşte). Există şi două săli ce prezintă ocupaţiile principale ale locuitorilor, pornind de la agricultură, vânătoare şi până la îndeletnicirile domestice.

Casa Ventura a fost reabilitată de Consiliul Județean Botoșani, în perioada 25 iunie 2010 – 24 noiembrie 2012,  în cadrul proiectului „Restaurarea şi valorificarea durabilă a patrimoniului cultural, precum şi crearea/modernizarea infrastructurilor conexe din zona Casei Ventura din municipiul Botoșani în vederea amenajării Muzeului Etnografic al Județului Botoșani”. Proiectul a fost finanțat de Uniunea Europeana si Guvernul României prin intermediul Programului Operațional Regional 2007 – 2013, Axa Prioritara 5 „Dezvoltarea durabilă si promovarea turismului”. Proiectul in valoare de 10.415.177,53 lei a avut în vedere lucrări de sistematizare, restaurare, modernizare, dotare şi punere în valoare sub aspect funcțional şi arhitectural a monumentului istoric reprezentativ pentru patrimoniul local „Casa Ventura”. Proiectul a avut ca impact introducerea obiectivului „Casa Ventura” în circuitul muzeal si turistic local si regional, creșterea numărului de turiști şi crearea unui mediu favorabil pentru dezvoltarea relațiilor cu alte instituții implicate în domeniul de referință al proiectului, cu agenți economici interesați de valorificarea potențialului turistic pe piață turistica națională si internațională.

Casa „Văsescu”

Construită în 1891, în stil neoclasic, Casa Văsescu este una dintre cele mai frumoase case boierești din Botoșani și a aparținut lui Alexandru Văsescu, important om politic al secolului XIX. Anul construcției nu este știut cu exactitate, dar unele surse menționează anul 1880, altele 1890 sau 1891.

Stilul arhitectural este unul eclectic cu elemente din diferite stiluri arhitecturale, în special neoclasice.

O perioadă de timp a găzduit Internatul Liceului de fete „Carmen Sylva”.

Astăzi clădirea găzduiește Direcția pentru Cultură și Patrimoniu Național care îndeplinește, la nivelul județului Botoșani, atribuțiile Ministerului Culturii și în domeniul culturii și artei , al protejării patrimoniului cultural național și al valorificării și dezvoltării elementelor ce definesc identitatea culturală a colectivității locale.

Casa „Sofian”

Monument istoric din secolul al XIX-lea, pe strada I. C. Brătianu, nr. 59. Casa „Sofian” este una dintre cele mai reprezentative clădiri ale Botoşaniului, peste care timpul a lăsat urme adînci. Monument istoric, încredinţat pe 9 ianuarie 2003, printr-o hotărîre a Consiliului Judeţean Botoşani, spre administrare de folosinţă Mitropoliei Moldovei şi a Bucovinei, clădirea se află într-o stare avansată de degradare. 

Casa „Buicliu”

A fost construită la începultul secolului XIX (1810) de către negustorul armean Garabet Buicliu. Familia Buicliu a fost una emblematică pentru armenii din Botoșani, fiind una dintre cele mai vechi familii de aici. În timpul perioadei comuniste aici a fost sediu de autogară și reședința transportului public județean. Este înscrisă în Lista Monumentelor Istorice, aflată pe strada Victoriei, nr. 16

Casa „Sommer”

Această clădire a fost ridicată de către negustorul evreu Hirsch Sommer la mijlocul secolului al XIX-lea şi are un stil arhitectural eclectic.

A fost înălţată în 1860, și a adăpostit timp de câţiva ani, o sală de teatru, în care au dat spectacole trupe cunoscute ale timpului, fraţii Vlădicescu şi Matei Millo, Costache Nottara, precum și trupa de actori condusă de Mihail Pascaly din care făcea parte și Mihai Eminescu în calitate de sufleur.

  În anul 1860-1865, trupele de teatru din Germania, Rusia sau Teatrul Naţional din Bucureşti deveniseră o obişnuinţă la Botoşani. Odată cu ridicarea Teatrului „Mihai Eminescu” în 1914 de o elită botoşăneană tot mai avidă de cultură, zilele de glorie ale teatrului la casa Sommer s-au încheiat. Membrii familiei Sommer dispăruseră ca prin minune odată cu teatrul. După instaurarea comunismului a început drama acestei case simbol care a adăpostit spectacolele lui Nottara şi patimile creatoare ale lui Eminescu a fost dărâmată parţial în anul 1981. La intervenţia marelui om de cultură Eugenia Greceanu care a reuşit ca prin minune să îi convingă pe comunişti că greşesc, casa a fost salvată şi refăcută exact după planurile iniţiale.

Casa „Ursianu-Fischer”

Aflată pe Bulevardul Mihai Eminescu, nr. 52 , azi unul din sediile Casei de Asigurări de Sănătate Botoşani, a fost finalizat în anul 1872. Necesită lucrări de reabilitare.

Casa „Moscovici”

Casa Moscovici a fost construită înainte de anul 1872 și refăcută după 1888 de bancherul evreu Boris Moscovici, cel care i-a dat și actuala „arhitectură eclectică de factură baroc-palladian”.

În prezent, Casa Moscovici este în proprietatea S.C. Nord Proiect Botoșani, iar la parter funcționează 3 secții ale Bibliotecii Județene Mihai Eminescu.

Familia Moscovici fiind mai mult timp plecată a decis să vândă clădirea, ulterior aceasta fiind achiziţionată de Camera de Comerţ, instituţie care a folosit-o între cele două războaie mondiale. La parterul clădirii a funcţionat în 1888 şi o librărie, iar între cele două războaie a avut sediul acolo şi Garda de Fier. În februarie 1941, la parterul Palatului Camerei s-a cedat o cameră, unde a funcţionat sediul Ajutorului legionar. În Procesul Verbal de Inspecţie din 21 – 24 octombrie 1943, referitor la Palatul Camerei, acesta era văzut ca fiind Cea mai frumoasă, încăpătoare şi mai monumentală Cameră de Comerţ din Regiune. La 1 Mai 1944, Consiliul de Administraţie a închiriat trei camere pentru Serviciul Sanitar al oraşului, două apartamente pentru Circumscripţia III Poliţie, iar la etaj pentru Instanţa Specială de Judecată, Tribunalul”. Până la urmă, clădirea a fost destinată Bibliotecii Judeţene Botoşani fiind înscrisă pe Lista Monumentelor Istorice din anul 2010.

Busturile poetului Mihai Eminescu

Bustul poetului Mihai Eminescu din Piața Revoluției (în faţa Teatrului Mihai Eminescu) datează din 1960, fiind opera sculptorului Ovidiu Maitec.

Bustul poetului Mihai Eminescu din parcul „Mihai Eminescu” din Botoşani. În perioada interbelică bustul lui Mihai Eminescu a fost mutat în Parcul ,,Vârnav”, loc extrem de potrivit, ideal, chiar, aici Poetul dominând mereu, cu geniul său, conştiinţa noastră românească, fie că ,,vreme trece, vreme vine”.

Monumentul „Răscoala 1907”

Monumentul este realizat în perioada comunistă, în anul 1978 de către scultorul Gavril Covalschi și prezintă trei secvențe ale răscoalei țăranilor din 1907.

Răscoala țărănească a început în 21 februarie (8 februarie s.v.) 1907 în Flămânzi, Botoșani și s-a răspândit, în perioada următoare, în toată țara.

Principala cauză a fost nemulțumirea țăranilor legată de inechitatea deținerii pământurilor, aflat în mâinile a doar câtorva mari proprietari.

Începutul răcoalei a fost în satul Flămânzi din judeţul Botoşani, pe moşia arendată de frații Fischer care dețineau majoritatea terenurilor în ceea ce era numită atunci “Fischerland”. Ei închiriau pământul unor arendași pe sume de bani foarte mari, iar aceștia la rândul lor făceau rost înapoi de banii plătiți prin munca țăranilor. Abuzurile acestora în încercarea de a face un profit cât mai mare nemulțumeau și mai mult țăranii.

Răscoala s-a extins în mod treptat în toată Moldova în luna martie. Ţăranii răsculaţi au atacat conacele arendaşilor, dar arendaşii nu mai erau acolo: Mochi Fischer, ca şi alţi arendaşi, s-au refugiat în Bucovina austriacă, la Cernăuţi.

Răscoala a fost înfrântă de guvern, iar reprimarea ei de către armată s-a soldat cu uciderea unei părți din populația rurală a țării.

 

ELEMENTE DE CADRU NATURAL

Parcul Policlinicii

În el puteți vedea un stejar multisecular, arbore ocrotit cu diametrul coroanei de 30 metri.


Plopul multisecular „Opt frați”

Plopul din strada I. V. Miciurin, este format din opt tulpini, care pornesc din aceeași rădăcină.



Parcul „Mihai Eminescu”

S-a deschis în 1869, la acea dată purtând numele de Grădina Publică Vârnav. În partea sa centrală se găsește un lac artificial cu 2 poduri iar pe aleile principale se află statui cu busturile principalilor oameni de cultură din Botoşani. Parcul păstrează câțiva arbori contemporani cu Mihai Eminescu. În 1932 aici a fost pus bustul lui Mihai Eminescu, opera sculptorului Ion Georgescu, monument ce fusese amplasat în 1890 în fața școlii Marchian. Pe lacul artificial se pot face plimbări cu barca şi hidrobicicleta, iar în chioșcul din mijlocul parcului de sărbători cântă fanfara militară.

Cornișa - AquaPark & Sports

Întins pe o suprafață de 48 ha, la ieșirea vestică a municipiului Botoșani către Suceava, Parcul Regional de Agrement Turistic și Sportiv Cornișa, merită descoperit!

Adaptat exigențelor actuale de confort, universul CORNIȘA AquaPark & Sports vă oferă tot ce aveți nevoie pentru a avea o zi perfectă de relaxare, departe de ritmul alert și obositor al orașului, indiferent de anotimp. 

Puteți citi mai multe despre această locație pe site-ul oficial.

 

INSTITUȚII CULTURALE

Filarmonica Botoșani

Filarmonica de Stat Botoșani a fost înființată în 1953, continuând activitatea Societăţii Muzicale “Armonia”, fondată în 1883 de către Alexandra Saint-Georges. Primul ei director şi dirijor a fost Max WEBER. 

Detalii despre program și evenimente pe site-ul oficial.

 

Teatrul „Mihai Eminescu”

La Botoșani, istoria teatrului este mult mai veche decât Teatrul „Mihai Eminescu”. Prima reprezentaţie în limba strămoşească a avut loc în 1838, când directorul Şcolii Domneşti, Nicolini, asociat cu Costachi Caragiali a început o serie de reprezentaţii.

Prin 1860 se construieşte prima sală de teatru cunoscută sub denumirea „Teatrul Petrache Cristea”, Botoşanii fiind astfel printre primele oraşe din ţară care aveau o sală de reprezentaţii teatrale după modelul celor din Occident, cu scenă, două rânduri de loji, parter, orchestră şi celelalte accesorii.

Într-o astfel de sală, trupele de teatru străine care treceau prin punctul de frontieră Burdujeni spre Bucureşti şi de acolo spre Constantinopol, se abăteau de cele mai multe ori pentru una sau mai multe reprezentaţii şi la Botoşani, oraş cu un public iubitor de teatru şi mai presus de toate cu o generaţie tânără entuziastă.Se pare ca prima stagiune în acest local a avut loc în iarna 1864-1865 .

În 1864, angajat ca sufleur al trupei Vlădicescu-Tardini, era marele nostru botoşănean, Mihai Eminescu. El era angajat şi ca scriitor de roluri.

În ianuarie 1912 se constituie „Societatea pe acţiuni-Teatrul Eminescu” având 75 de acţionari şi un capital de 400000 lei. La 23 septembrie acelaşi an, s-a pus piatra fundamentală a construcţiei acestui „templu al artei”, care a fost terminată doi ani mai târziu.

La 8 aprilie 1944, frumoasa clădire a Teatrului „Eminescu” este parţial distrusă de un bombardament, după care este radical transformată între 1956-1958, când se reconstruieşte, astfel încât vechea compoziţie nu mai poate fi identificată.

De atunci Teatrul „Mihai Eminescu” a atras atenţia şi consideraţia întregii mişcări teatrale româneşti, aici prezentându-se în premieră absolută operele lui Nicolae Iorga, Mihail Sorbul, Eugen Lovinescu, Vasile Voiculescu.

Bustul amplasat în fața teatrului a fost realizat de Ovidiu Moitec și dezvelit în anul 1960.

Sala mare a teatrului găzduiește numeroase alte activități culturale, din care cele mai importante sunt concertele simfonice susținute de către Filarmonica de Stat din Botoșani .Locuitorii orașului se mândresc cu acest teatru care se identifică cu istoria modernă a Botoșanilor.

 

Teatrul de Păpuși „Vasilache”

Teatrul pentru Copii şi Tineret „Vasilache” a fost înfiinţat în 1953. Iniţial s-a numit „Cravata Roşie”, iar din 1973 a preluat numele unei cunoscute păpuşi româneşti „Vasilache”. Teatrul promovează arta spectacolului de animaţie, creaţia artistică, sincretismul artei spectacolului de teatru prin conceperea şi prezentarea, în variate forme, a spectacolelor de teatru specifice acestei arte (păpuşi, marionete, obiecte, forme). Teatrul găzduieşte Gala Internaţională a Recitalurilor Păpuşăreşti.

Detalii despre program și evenimente pe site-ul oficial.

Biblioteca Județeană „Mihai Eminescu”

Biblioteca Judeţeană Mihai Eminescu a fost inaugurată oficial la 14 noiembrie 1882, în localul Şcolii nr. 1 de băieţi “Marchian”. Primul său bibliotecar a fost V. Nădejde, învăţător, viitor membru fondator al Ateneului botoşănean. În 1885, biblioteca publica se contopeşte cu cea a Liceului Laurian. Cele 2 biblioteci ard în 1917. După primul război mondial începe refacerea fondului de carte, astfel încât în 1920 biblioteca are 970 volume consultate şi 1720 cititori. Ulterior, numeroase personalităţi îi donează o parte din bibliotecile personale, printre ele numărându-se şi savantul Grigore Antipa, care înzestrează biblioteca cu 2000 de volume. La împlinirea a 100 de ani de existenţă, bibliotecea primeşte titlul de Biblioteca Judeţeană “Mihai Eminescu”. Biblioteca găzduieşte fondul documentar Mihai Eminescu, unic în ţară, cuprinzând 8000 unităţi de bibliotecă (ediţii bibliofile, mobilier de patrimoniu, hărţi, medalii), ce a fost donat de către Ion C. Rogojanu. Biblioteca funcţionează într-o frumoasă clădire de la sfârşitul secolului al XIX-lea, adevărată bijuterie arhitectonică, renumita Casă Moscovici. În prezent fondul de aproximativ o jumătate de milion de unități de bibliotecă poate fi pus la dispoziția publicului în cele douăzeci de secții și servicii ale bibliotecii.


LĂCAȘURI DE CULT

Biserica romano-catolică
„Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul”

În anul 1836 s-a ridicat o capelă catolică. În anul 1847 s-a construit prima biserică catolică, cu hramul „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul”, biserică amplificată şi modificată în forma actuală în anul 1872.

Biserica Romano-Catolică „Nașterea Sfântului Ioan Botezatorul” a fost construită la mijlocul secolului XIX în manieră neogotică, înnobilează în chip fericit peisajul citadin botoșănean. Este cea mai importantă biserică catolică din județ.

Biserica armeano-georgiană
„Adormirea Maicii Domnului”

Popor creștin, armenii  au construit in Botoșani o biserică din lemn iar in anul 1350 se menționează construirea primei biserici creștin – ortodoxe  din piatră, Biserica „Sfânta Maria” cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. În vechea biserică din lemn din Botoșani slujbele religioase erau oficiate rar, la sărbători mari, de preoți  și de călugări misionari armeni care însoțeau caravanele cu mărfuri. În apropierea bisericii se află și primul cimitir creștin descoperit în Botoșani. Mormintele  din secolul al XV-lea  cu pietre tombale au gravate inscripții în limba armeană, unele încă nedescifrate.

Actuala biserică este construită în secolul al XVIII-lea. Se află pe strada Armeana, nr. 5.

 

Biserica armeană
„Sfânta Treime”

Biserica armenească „SfântaTreime” Botoşani, str. Armeană nr. 15 are datare din anii 1795-1797. A fost refăcută la 1832. Biserica a fost construita pe locul unei foste mănăstiri armene cu hramul „Sfântul Axente”, datată 1560.
Era cunoscuta drept cea mai frumoasa biserica din Botoșani și una dintre cele mai frumoase Biserici crestin-ortodoxe din Moldova. Intrarea se face printr-un pridvor cu boltă, cu piloni, unde există şi o scară spiralată cu acces în turlă. Printr-o boltă cu arc în semicerc se intră în pronaos. Lateral naosului, pe ambele laturi, există două altare mici. Intrarea în acestea se face prin uşi cu arcuri în zid. Temelia este din piatră, zidurile sunt din cărămidă şi piatră, pardoseala din dale din piatră, acoperişul din tablă. Clopotnița Bisericii, construită în 1816 de A. Taft, a fost cel mai înalt turn de observație al orașului Botoșani. Este și ea monument de arhitectură de patrimoniu național.
În curte se află un cimitir confesional, cu pietre funerare din marmură, cu inscripţii în armeană, multe aduse din Constantinopol.
Astăzi Biserica „Sfânta Treime” se află în conservare, datorită prăbușirii cupolei în anul 1991.

Biserica ortodoxă
„Sfânta Cuvioasă Parascheva”

Biserica actuală este zidită în anul 1815 pe locul unei vechi bisericuțe de lemn, de către credincioșii acestui cartier, care formau breasla Tălpălarilor. Aceasta o confirmă două inscripții aflate azi pe o Sfântă Evanghelie mare ferecată cu argint, pe care este scris: „Panaite, Zoița, Ilie, Ileana și toată breasla Tălpălarilor 1837, Dec. 20 – care astăzi se află în depozitul de carte veche de la Mănăstirea Vorona, inaugurat în 1985 de IPS Mitropolit Teoctist al Moldovei și Sucevei – și pe o tavă de argint cu icoana Cuvioasei Parascheva, cu inscripția: „De a ști că să facă de breasla Tălpălarilor și se dă Prea Cuvioasei Parascheva din Botoșani 1832 unu dec. ” – care și astăzi se folosește în cadrul cultului divin.

Biserica a fost reparată în anul 1908 și în anul 1877 de către Marele Vornic Boierul Iordache Ciolac, devenit unul dintre ctitorii acestei biserici prin donațiile sale alături de Panaite și Zoița,  Ion Tăvălici și protoiereul iconom Ioan Dimitriu.

Biserica, în forma ei actuală are stilul neobizantin, din secolul al XIX-lea, format mare, cu un turn dreptunghiular deasupra pridvorului ce servește și de clopotniță. Este formată din 4 încăperi: pridvor, naos, altar și un veșmântar în partea de sud-est a altarului. Construcția este din cărămidă, acoperită cu tablă albă.


Biserica ortodoxă de rit vechi
„Nașterea Maicii Domnului”

Actuala clădire a bisericii s-a înălţat pe locul unei vechi capele de lemn, în 1853. Biserica creştin ortodoxă de rit vechi are unele elemente comune celorlalte biserici ortodoxe, dar şi o serie de particularităţi. În linii mari, forma bisericii lipoveneşti se apropie de formele bisericilor ortodoxe, cu altarul în formă semicirculară, orientat pe direcţia est. Elementul particular care din start apare la o biserica lipovenească este determinat de prezenţa crucii cu opt extremităţi (unii o mai numesc cu opt colţuri). Lângă biserică funcționează o școala a lipovenilor. Se află pe strada Grigore Ghica, nr. 8

Biserica ortodoxă
„Rosseti - Întâmpinarea Domnului”

Biserica, ca și slujitorii ei, au fost întreținuți de ctitor cât a fost în viață, adică între anii 1826-1862, lăsând după moartea sa (1862) prin testament, o parte din moșia Tomeștilor din ținutul Botoșani și 10 dugheni în târgul vitelor din Botoșani pentru întreținerea bisericii, a slujitorilor și școlii de psaltichie, înființată tot de ctitor pe lângă această biserică în anul 1851, septembrie 1.

Biserica a fost închinată, conform voinței sale testamentare ca metoc al Mănăstirii Vorona, ținutul Botoșanilor, situație care a durat scurt timp (1862-1864), căci prin Legea Secularizării averilor mănăstirești (1864), biserica nu mai administrează moșia care trece în patrimoniul statului urmând să fie întreținută pe seama comunei oraș Botoșani.

Același ctitor a zidit în anul 1849 pe lângă biserică mai multe clădiri în număr de 3, azi există numai casa parohială, servind, două din ele pentru locuința personalului bisericesc iar una din ele pentru școala de psaltichie. Se află pe strada Octav Onicescu, nr. 26.

Biserica ortodoxă
„Sfântul Gheorghe Domnesc”

Biserica „Sfântul Gheorghe” este a doua ca vechime după Popăuţi (1497) dintre cele existente astăzi în municipiul Botoşani. A fost înălțată în 1551 de doamna Elena, soția lui Petru Rares, care era regentă pentru Ștefan-vodă, fiul său minor. Biserica a fost înălţată după modelul bisericii lui Ştefan cel Mare „Popăuţi”, în formă de cruce cu turnuleţ la mijloc şi cu intrare pe latura de nord. Este un edificiu de proporţii reduse, fără prea multe elemente decorative şi fără picturi. Este o construcţie tipic moldovenească, asemănătoare mai ales cu Biserica Sfântul Nicolae din Dorohoi.

Biserica ortodoxă
„Sfântul Ilie”

Aceasta a fost construită pe locul unde în jurul anului 1778 era o biserică din lemn cu cimitirul în jurul ei. Acest lucru a reieșit din Catastihul dat de Mitropolitul Calimah, în anul 1778 luna mai 13, breslei blănarilor din târgul Botoșani, prin care le așează breasla și-i întărește a-și săvârși praznicul de Sf. Ilie, iulie 20. Biserica de lemn a fost demolată, iar în anul 1809 a fost ridicată clopotnița. Pe intrarea de la clopotniță putem vedea următorul text: „Această clopotniță s-a făcut prin silința epitropilor Chiriac Staroste, Ștefan Patatu, Gheorghe Paiu, Erei Constantin cu cheltuiala domniilor sale, și toată breasla blănarilor și altor ctitori, care au făcut ajutor, 1809 iulie 20″. Pe data de 8 aprilie 1837, în Botoșani la Isprăvnicie se încheie un contract pentru realizarea bisericii. Acesta a fost încheiat cu pietrarii Constantin Sin Iordache, Ilie Ciobanu și cu epitropii bisericii „Sf. Ilie”. Pe 1 octombrie 1843 biserica a fost sfințită. Clopotnița din anul 1809 a fost lipită la biserica actuală. Aceasta a fost zidită din piatră și cărămidă fiind monumentală ca mărime și construcție.

Biserica ortodoxă
„Sfântul Nicolae”

Biserica ”Sfântul Nicolae” Botoșani a fost ridicată în plin război ruso-turc, la sfârșitul căruia, în 1812, Rusia țaristă anexează Basarabia. Din acest motiv pisania oficială sugerează dominația țaristă până la Botoșani, aproape de granița cu Imperiul Austro-Ungar. Înaintea ei, în partea dreaptă a altarului, au existat, cel puțin două biserici de lemn. Inițial biserica în formă treflată era mai mică cu șase metri, dar în 1832 s-a închis intrarea veche, s-a dărâmat zidul dinspre apus, s-a lungit interiorul cu șase metri, iar deasupra s-a înălțat turnul clopotniță. S-au adus clopote de mare valoare acustică, iar scheletul clopotelor a fost construit din lemnul de stejar din biserica veche. Lucrările au fost susținute de breslele pescarilor, brânzarilor și ciubotarilor şi au fost terminate în 1875.

Biserica ortodoxă
„Uspenia - Adormirea Maicii Domnului”

Biserica Uspenia („Adormirea Maicii Domnului”) este a treia biserică din oraș ca vechime, cunoscută și sub numele de „biserica albă” a fost ctitorită în anul 1552 de către Doamna Elena Rareș, soția Domnitorului Petru Rareș, în timpul domniei lui Ștefan.

Biserica „Uspenia” din Botoşani, zidită în 1552 este o replică a bisericii „Sfântul Nicolae” Popăuţi din Botoşani, cu planul identic, cu acelaşi sistem de boltire, turla se sprijină pe o dublă bază stelară. Fără a aduce elemente noi faţă de construcţiile mai vechi. Biserica „Uspenia” din Botoşani prezintă interes pentru modul în care sunt redate în această epocă, formele consacrate ale arhitecturii moldoveneşti.

Biserica a fost refăcută în 1724-1725 de către Mihail Racoviţă, dar stadiul cercetării nu permite constatarea unor transformări introduse cu această ocazie. In schimb, intervenţia din 1819, consemnată cu inscripţie, a dat bisericii aspectul de astăzi, adăugând pe latura de vest un turn-clopotniţă în stil clasicist, admirabil proporţionat. Corpul bisericii a fost unificat cu clopotniţa prin ridicarea zidăriei triconcului la nivelul unei cornişe generale susţinută de console, acoperindu-se astfel baza stelată inferioară a turlei.Pisania care se afla deasupra vechii uși, acum zidită are următorul conținut „Cu vrerea Tatalui și cu ajutorul Fiului, si cu săvâșirea Sfântului Duh, iată eu roaba stăpânului meu, Domnului Iisus Hristos, Elena fată de Despot Împăratul, am binevoit cu buna mea aplecare și bunul meu gând, a zidi acest hram în numele Adormitei Preacinstitei stăpânei noastre de Dumnezeu Născatoare și preapurerea fecioarei Maria. Și s-a săvârșit în anul 7060 (1552) August 15”.

Cu înfăţişarea actuală, Uspenia ilustrează două faze majore ale arhitecturii moldoveneşti: faza primei jumătăţi a veacului al XVI-lea, în care inovaţiile decorului policrom îmbracă structurile tradiţionale şi clasicismul începutului de veac XIX.

Biserica adăpostește tezaur-valori de pictură, sculptură, carte veche. Este locul unde a fost botezat Mihai Eminescu, devenind astfel loc de permanent omagiu adus marelui poet. Între anii 1995-1998 a fost repictată de pictorul Petre Achiţenie recunoscut ca fiind singurul român care a primit de două ori distincția „Omul UNESCO al anului”.

Biserica ortodoxă
„Vovidenia”

Biserica Vovidenia este una din bisericile mari ale municipiului Botoşani. Lăcaşul a fost construit din piatră şi cărămidă între anii 1834-1838 de către familiile de boieri Cârstea şi Varlaam (Baronul Ioan Cârstea, Spătarul Gheorghe Varlaam, Grigore Varlaam şi fraţii săi). Este ctitorită în timpul domniei voievodului Mihai Grigore Sturza, pe locul unei bisericuţe din lemn, ridicată de Manole Varlaam. Este zidită în formă de cruce, cu ziduri masive, până la 1,6 m grosime, cu ferestre foarte mari, turn clopotniță foarte înalt zidit peste pronaos. Capitelurile grecești dau o expresie neoclasică construcției.

Mănăstirea Popăuți
cu
Biserica „Sfântul Nicolae”

Mănăstirea Sfântul Nicolae Popăuți a fost ctitorită de Ștefan cel Mare în 1497. Monumentul este reprezentativ pentru „stilul moldovenesc” (o îmbinare de elemente bizantice şi gotice) ce s-a cristalizat sub patronajul marelui domn. Din fresca originanlă fac parte registrul care ilustrează ciclul Patimilor Mântuitorului, desfăşurat pe absidele naosului şi anumite scene din altar. O bună parte din pictura interioară datează din secolul al XVI-lea. După 1752 a fost renovată de Constantin Racoviţă, care a transformat-o apoi în mănăstire de de călugări greci, închinată Patriarhiei de Antiohia. Dintre clădirile din incintă s-au păstrat doar turnul de strajă, înalt de 17 m, amplasat la nord de biserică (şi transformat între timp în clopotniţă) şi un vechi beci de piatră.

Mănăstirea
Agafton

Mănăstirea Agafton este situată într-o zonă pitorească, pe culmea unui deal împădurit din apropierea municipiului Botoşani. Numele mănăstirii provine de la întemeietorul ei, ieroschimonahul Agaton (popular Agafton), care a ridicat aici, în jurul anului 1729, o biserică de lemn. În prima jumătate a secolului al XlX-lea așezământul devine mănăstire de călugărițe. În anul 1912 a fost înfiinţat aici primul atelier mănăstiresc de covoare. Prin poziţia sa, mănăstirea a fost vizitată de numeroase personalităţi, printre care Mihai Eminescu, Nicolae Iorga, George Enescu. Trei dintre surorile mamei portului Mihai Eminescu s-au călugărit la Mănăstirea Agafton. Tradiția povestește că de multe ori în copilăria sa, poetul Mihai Eminescu venea pe jos din Ipoteștiul său natal pentru a-și vizita mătușile. În jurul Mănăstirii Agafton există un adevărat sat călugăresc, similar celor de la Mănăstirile Văratec şi Agapia. Casele mănăstirești de la Agafton au reprezentat, în majoritate, zestrea părintească a fetelor la intrarea în cinul călugăresc, iar din acest motiv se află case montane (de tipul celor din Bucovina), case tradiționale de la sfârșitul sec. al XIX-lea din zona Botoșanilor sau chilii sugerând modelul Mănăstirii Agapia.

Mănăstirea
Vorona

La 4 km. de Botoşani, pe drumul Fălticenilor, este aşezat Complexul mănăstiresc de la Vorona, alcătuit iniţial din patru biserici. Cea mai veche, construită pe la 1600, nu se mai păstrează. Astăzi mai întâlnim o biserică de la 1793, una din 1835 (cea mai interesantă) şi cea mai nouă din 1853. Vorona şi Tudora, aflată la 7 km. distanţă de prima, alcătuiesc o foarte valoroasă zonă folclorică, iar în apropiere de Tudora se află una dintre cele mai frumoase păduri de tisă, declarată monument al naturii.

Sinagoga Mare
„Oiche Sil”

Sinagoga Mare – „Oiche Sil” datează din anul 1834. Declarată monument de arhitectură, este una dintre cele mai vechi şi mai bogat decorate sinagogi din zona Moldovei. Interiorul dispune de reprezentări minunate cu scene din Ierusalim şi simboluri care reprezintă seminţiile lui Israel.


FESTIVALURI
ȘI
EVENIMENTE CULTURALE

Festivalul National de Muzica Folk
„Seri Melancolice Eminesciene”

organizat anual, la sfârșitul lunii iunie

Zilele Orașului Botoșani

organizate anual, în a doua jumătate a lunii aprilie

Gala Internațională a Recitalurilor Păpușărești

organizată o data la doi ani

Festivalul de Datini și Obiceiuri

organizat în luna decembrie a fiecărui an

SummerFest Botoșani

eveniment muzical, organizat în luna august în fiecare an

V-AM FĂCUT CURIOȘI?
VĂ AȘTEPTĂM SĂ VIZITAȚI ORAȘUL NOSTRU!

Această pagină a site-ului nostru
a fost realizată cu materiale preluate din mai multe articole
de pe următoarele sit-uri: