EU MERG ÎNAINTE CA UN MĂGAR

Eu merg înainte ca un măgar…

Da, tocmai ca acel animal pe care un dicționar biblic îl descrie astfel: „Măgarul Palestinei este foarte viguros, suportă căldura, se hrănește cu scaieți; are o formă de copite care-i face foarte sigur mersul, costă puțin întreținerea. Defectele sale sunt încăpățânarea și lenea”.

Eu merg înainte ca acel măgar din Ierusalim,

care, în acea zi a sărbătorii măslinilor,

a devenit animalul regal și pașnic al lui Mesia.

Eu nu sunt învățat,

dar știu un lucru: știu să-l duc pe Cristos

pe spatele meu

și asta mă face mai mândru

decât faptul de a fi burgund sau basc.

Eu îl duc, dar el este cel care mă călăuzește:

eu cred în el, el mă călăuzește spre împărăția sa.

Cine știe cât se simte de zdruncinat stăpânul meu, când mă împiedic de o piatră!

Dar el nu-mi reproșează niciodată nimic.

E așa de frumos să înțeleg

cât este de bun și generos cu mine:

îmi lasă timp să o salut

pe încântătoarea măgăriță a lui Balaam,

să visez dinaintea unui câmp cu spice,

să uit până și de faptul că îl port.

Eu merg înainte în tăcere. Este ciudat câte se înțeleg chiar și fără a vorbi!

Singurul său cuvânt, pe care l-am înțeles bine, pare să fi fost spus tocmai pentru mine:

„Căci jugul meu este lesne de purtat, iar povara mea este ușoară” (Mt 11,30).

Credință de animal,

ca atunci când, într-o noapte de Crăciun,

o duceam cu bucurie pe mama lui spre Betleem. Eu merg înainte cu bucurie.

Când vreau să cânt laudele lui,

fac un tărăboi infernal,

cânt fals.

Atunci el râde,

râde din inimă,

iar râsul său transformă

strâmtorile vechiului meu drum într-un ring de dans și copitele mele grele în sandale înaripate.

Eu merg înainte ca un măgar

care îl poartă pe Cristos pe spatele său. (Mons. Etchegaray).

 

Dumnezeu cântărește cât fericirea.

 

365 de povestioare pentru suflet – Bruno Ferrero. Editura Presa Bună – 2013