Un călugăr ședea meditând pe malul unui pârâu. Când a deschis ochii, a văzut un scorpion care căzuse în apă și lupta cu disperare pentru a se menține la suprafață și a supraviețui.

Plin de compătimire, călugărul a băgat mâna în apă, a luat scorpionul și l-a pus în siguranță pe mal.

Drept recompensă, scorpionul s-a întors brusc și l-a înțepat, provocându-i o durere puternică.

Călugărul și-a reluat meditația, dar când a redeschis ochii, a văzut că scorpionul căzuse din nou în apă și lupta din toate puterile. L-a salvat pentru a doua oară și chiar și de această dată scorpionul l-a înțepat pe salvatorul său, făcându-l să țipe de durere.

Același lucru s-a întâmplat pentru a treia oară. Călugărul avea lacrimi în ochi din cauza chinului provocat de înțepăturile dureroase de la mână.

Un țăran care asistase la scenă a exclamat:

– De ce te încăpățânezi să ajuți acea mizerabilă creatură care, în loc să-ți mulțumească, îți face numai rău?

– Pentru că amândoi ne urmăm firea, a răspuns călugărul. Scorpionul e făcut pentru a înțepa, iar eu sunt făcut pentru a fi milostiv.

Și tu, pentru ce ești făcut?

365 de povestioare pentru suflet – Bruno Ferrero. Editura Presa Bună – 2013