CRONICĂ FAMILIALĂ

O ştire foarte scurtă, ceva mai mult decât o notă scurtă, în cronica locală a unui ziar, anunţa povestea unui tată şi a unui fiu. Ca un copil normal de 13 ani, fiul era puţin distrat. Erau în curtea lor şi reparau o bicicletă când, deodată, printr-un gest stângaci, băiatul a răsturnat o cutie de şuruburi şi piuliţe.

Tatălui i-au venit clasicele „cinci minute de nebunie”. S-a năpustit asupra fiului cu furie şi l-a lovit în mod crud şi nesăbuit.

Sărmanul băiat a fost găsit, după câteva ore, horcăind după un tufiş. Un pumn îi dăunase grav la ficat. Fiind denunţat de către vecinii casei, tatăl a fost arestat.

La spital, fiul a rămas câteva zile în comă.

Care au fost primele cuvinte pe care le-a pronunţat când s-a trezit?

A privit-o pe mama sa şi apoi, abia vorbind, a spus:

– Nu îi vor face nimic rău tatălui meu, nu?

Aproape îl ucisese prin lovituri. Dar acel om era „tatăl său”.

Ştii să-mi spui, frate, motivul durerii nevinovate?” (Dostoevski).

365 de povestioare pentru suflet – Bruno Ferrero. Editura Presa Bună – 2013