PRINȚESA

Era odată un rege care avea o fiică foarte frumoasă și extraordinar de inteligentă. Însă prințesa suferea de o boală misterioasă. Pe măsură ce creștea, îi slăbeau mâinile și picioarele, iar văzul și auzul scădeau. Mulți medici au încercat în zadar s-o trateze.

Într-o zi, a sosit la curte un bătrân, despre care se spunea că ar cunoaște secretul vieții. Toți curtenii s-au grăbit să-i ceară să o ajute pe prințesa bolnavă. Bătrânul i-a dat fetei un coșuleț din nuiele, cu un capac închis, și a spus:

– Ia-l și ai grijă de el. Te va vindeca.

Plină de bucurie și nerăbdătoare, prințesa a deschis capacul, dar ceea ce a văzut a uimit-o în mod dureros. În coșuleț zăcea de fapt un prunc, chinuit de boală, și mai sărman și mai suferind decât ea.

Prințesa a lăsat să crească în inima ei compasiunea. În ciuda durerilor, a luat în brațe copilul și a început să-l îngrijească. Au trecut lunile: prințesa nu avea ochi decât pentru copil. Îl hrănea, îl mângâia, îi surâdea. Veghea asupra lui noaptea, îi vorbea cu duioșie, chiar dacă toate acestea o costau oboseală mare și dureroasă.

După aproape șapte ani, s-a întâmplat ceva incredibil. într-o dimineață, copilul a început să zâmbească și să meargă. Prințesa l-a luat în brațe și a început să danseze, râzând și cântând. Era ușoară și foarte frumoasă, cum nu mai fusese de mult timp. Fără să-și dea seama, era vindecată și ea.

 

Doamne, când mi-e foame, trimite-mi pe cineva care are nevoie de hrană;

Când mi-e sete, trimite-mi pe cineva care are nevoie de apă;

Când mi-e frig, trimite-mi pe cineva pe care să-l încălzesc;

Când am parte de suferință, trimite-mi pe cineva pe care să-l mângâi;

Când crucea mea devine apăsătoare, dă-mi crucea altuia, pentru a o împărți cu el;

Când sunt sărac, adu-mi pe cineva care este în nevoie;

Când nu am timp, dă-mi pe cineva care trebuie ajutat pentru un moment;

Când mă simt descurajat, trimite-mi pe cineva care trebuie încurajat;

Când simt nevoia de a fi înțeles, dă-mi pe cineva care are nevoie de înțelegerea mea;

Când aș voi ca cineva să aibă grijă de mine, trimite-mi pe cineva de care să am grijă;

Când mă gândesc la mine însumi, îndreaptă gândurile mele spre alții.

 

365 de povestioare pentru suflet – Bruno Ferrero. Editura Presa Bună – 2013