CUTIA

Fetița pregătea un pachet pentru Crăciun. Înfășură o cutie într-o hârtie aurită foarte scumpă. Folosea o cantitate disproporționată de hârtie, funde și panglici colorate.

– Ce faci? a mustrat-o tatăl cu asprime. Irosești toată hârtia! Ai idee cât costă?

Fata, cu ochii plini de lacrimi, s-a refugiat într-un colț strângând la inimă cutia.

În seara din ajunul Crăciunului, cu pașii ei mici de păsărică, s-a apropiat de tatăl încă așezat la masă și i-a dat cutia învelită în hârtia prețioasă de cadou.

– Este pentru tine, tăticule, a șoptit.

Tatăl s-a înduioșat. Poate fusese prea dur. De fapt, acel dar era pentru el.

A desfăcut încet panglica, a descurcat cu răbdare hârtia aurită și a deschis încet-încet cutia. Era goală!

Surpriza neplăcută i-a retrezit supărarea și a izbucnit:

– Și tu ai irosit toată această hârtie și această panglică pentru a acoperi o cutie goală!?

În timp ce lacrimile apăreau în ochii ei mari, fata a spus:

– Dar nu e goală, tată! Am pus înăuntru un milion de pupici!

De aceea, astăzi există un bărbat care la birou ține pe masă o cutie de pantofi.

– Dar e goală, spun toți.

– Nu. E plină de iubirea fiicei mele, răspunde el.

 

Câte lucruri pline de iubire te înconjoară și poate nu te gândești niciodată la ele…

 

365 de povestioare pentru suflet – Bruno Ferrero. Editura Presa Bună – 2013