Erau zorii zilei la Betleem. Plecase ultimul pelerin și, de asemenea, steaua care se așezase deasupra sărmanei colibe și le arătase drumul regilor magi dispăruse. Fecioara Maria privea cu duioșie pruncul care adormise.

Dar la un moment dat, scârțâind, vechea ușă a staulului s-a deschis încet. Părea împinsă mai mult de o suflare de vânt decât de o mână. În prag a apărut o femeie în vârstă; era îmbrăcată în zdrențe și o mare mantie neagră îi acoperea și fața.

Maria a tresărit, ca și cum ar fi văzut o zână rea. Isus continua să doarmă. Măgarul și boul smulgeau câte o gură de fân și paie dintr-o grămadă pe care o aveau în fața botului și nu au luat-o în seamă pe noua venită.

Maria urmărea cu privirea ciudata apariție. Fiecare pas al necunoscutei părea lung cât secolele. Bătrâna continua să înainteze, până când a fost alături de iesle. Pruncul Isus a deschis ochii deodată și Maria s-a mirat văzând strălucind în ochii copilului și ai femeii aceeași lumină de speranță.

Bătrâna s-a aplecat spre prunca Maria și-a ținut răsuflarea.

Bătrâna a scotocit prin hainele sale zdrențăroase, căutând ceva. Se părea că-i trebuie secole pentru a găsi. Maria continua să o privească cu neliniște. În sfârșit, după un timp foarte lung, bătrâna a scos din zdrențele sale un obiect, care însă a rămas ascuns în mâna sa, și i l-a dat pruncului.

După toate darurile păstorilor și ale regilor magi, ce putea oare să fie acel dar misterios?

Maria vedea doar spinarea bătrânei aplecate spre leagănul improvizat al lui Isus.

Apoi, bătrâna s-a ridicat, ca și cum ar fi fost eliberată de o povară infinită care o trăgea spre pământ. Spatele său s-a ridicat, capul s-a înălțat și parcă atingea tavanul, fața sa a recăpătat în mod miraculos tinerețea, părul a devenit moale și strălucitor ca mătasea. Când s-a îndepărtat de iesle, pentru a dispărea în întunericul din care venise, Maria a putut în sfârșit să vadă darul misterios.

În mâinile mici ale lui Isus strălucea un măr roșu. Acea femeie era Eva, prima femeie, mama celor vii, care îi dăduse lui Mesia fructul primului păcat. Pentru că acum, prin Isus, se născuse o creație nouă.

Și totul putea să reînceapă.

365 de povestioare pentru suflet – Bruno Ferrero. Editura Presa Bună – 2013