Într-o zi, un tânăr care a scăpat de un dușman implacabil a ajuns într-un sat. Locuitorii l-au primit cu amabilitate și i-au oferit un ascunziș sigur. A doua zi, au sosit soldații care îl urmăreau. Au intrat cu forța în case, au percheziționat pivnițe și mansarde, iar  apoi i-au adunat în piață pe toți locuitorii satului.

– Vom da foc satului și îi vom împușca pe toți oamenii dacă nu ni-l dați pe acel tânăr înainte de zorii zilei de mâine, a strigat comandantul lor.

Conducătorul satului, chinuit de dilema dacă să-l predea pe băiat soldaților sau să provoace uciderea oamenilor săi, s-a retras în cameră și a deschis Biblia, sperând să găsească în ea un răspuns până în zori. După multe ore, la începutul dimineții, privirea i s-a oprit asupra acestor cuvinte: „Este mai bine să moară un singur om decât să piară tot poporul”. Conducătorul satului a închis  Biblia, i-a chemat pe soldați și le-a indicat ascunzișul băiatului.

– După ce soldații l-au luat pe fugar pentru a-l ucide, în sat a fost o sărbătoare pentru că șeful satului le salvase viețile și satul. Dar șeful nu s-a unit cu cei care sărbătoreau. Copleșit de profundă tristețe, a rămas în camera sa. Noaptea, un înger a mers la el și l-a întrebat:

– Ce ai făcut?

El a răspuns:

– L-am dat pe fugar pe mâna dușmanului.  Atunci îngerul a spus:

– Dar nu știi că l-ai dat pe Mesia?

– Cum puteam să o știu? a replicat conducătorul satului neliniștit. Îngerul a spus:

– Dacă în loc de a citi Biblia ta te-ai fi dus o singură dată pentru a te întâlni cu acel băiat și l-ai fi privit în ochi, ai fi știut.

Dacă în loc să citească acele cărți ale lor, cărturarii și fariseii l-ar fi privit cu adevărat pe Isus…

365 de povestioare pentru suflet – Bruno Ferrero. Editura Presa Bună – 2013