ÎNTREVEDEREA

Într-o zi, sfântul Dumitru mergea în grabă pentru că avea o întrevedere cu Dumnezeu. Pe drum s-a întâlnit cu un sărman căruțaș, care se chinuia în zadar să-și pună din nou pe roți carul, care era pe jumătate răsturnat în micul torent care mărginea drumul. Singur, sărmanul om nu ar fi reușit.

Dumitru chiar nu știa ce să facă: să se oprească pentru a-1 ajuta pe căruțașul în dificultate sau, făcându-se că nu vede, să meargă repede mai departe pentru a ajunge la întâlnirea sa specială, care nu putea fi ratată. Inima sa a trebuit să decidă.

Dumitru s-a apropiat de căruțaș, a pus și el spatele la carul ajuns de-a curmezișul în groapă, și și-a unit eforturile sale cu cele ale omului care i-a mulțumit din priviri. Pufăind și transpirând, cei doi au reușit să reașeze pe drum roțile carului.

Dumitru nici măcar nu a auzit mulțumirile căruțașului. Imediat ce carul a fost repus pe drum, a plecat în goană spre întrevederea sa, spre întâlnirea cu Dumnezeu.

Dar când, obosit și gâfâind, a sosit la locul stabilit pentru întâlnire, Dumnezeu nu era. Poate, obosit de așteptare, plecase.

Cu inima frântă de dezamăgire, Dumitru s-a prăbușit pe marginea dramului. După puțin timp, a trecut pe acolo căruțașul care, văzându-1 atât de abătut, s-a oprit, s-a așezat alături de el, l-a privit cu ochi plini de o dulce compasiune, a scos din desagă o pâine rotundă, a împărțit-o în două și i-a dat jumătate, murmurând:

–      Dumitru…

Cu inima învălmășită, Dumitru a înțeles.

L-a îmbrățișat pe om plângând de fericire:

–      Erai tu, Dumnezeu meu! Mi-ai venit în întâmpinare…

 

Dumnezeu ne vine în întâmpinare în fiecare zi. În mii de moduri diferite.

 

365 de povestioare pentru suflet – Bruno Ferrero. Editura Presa Bună – 2013