Un tânăr a visat că a intrat într-un magazin mare. Ca vânzător, la ghișeu era un înger.

– Ce vindeți aici? a întrebat tânărul.

– Tot ceea ce doriți, a răspuns politicos îngerul.

Tânărul a început să înșire:

  Aș dori sfârșitul tuturor războaielor din lume, mai multă dreptate pentru cei defavorizați, toleranță și generozitate față de străini, mai multă iubire în familii, locuri de muncă pentru șomeri, mai multă comuniune în Biserică și… și  Îngerul l-a întrerupt:

– Îmi pare rău, domnule. Nu m-ați înțeles. Noi nu vindem roade, noi vindem numai semințe.

O parabolă a lui Isus începe așa: „Împărăția lui Dumnezeu este ca o sămânță bună pe care un om a semănat-o în ogorul său…”.

Împărăția este întotdeauna un început, un minuscul, aproape neglijabil început. Însuși Dumnezeu a venit pe pământ ca o sămânță, un ferment, un mic vlăstar.

O sămânță este un miracol. Chiar și copacul cel mai mare se naște dintr-o sămânță foarte mică. Sufletul tău este o grădină în care sunt semănate acțiunile și valorile cele mai mari.

Le vei lăsa să crească?

365 de povestioare pentru suflet – Bruno Ferrero. Editura Presa Bună – 2013