RUGĂCIUNEA DE SEARĂ

Într-o seară, după o cină la care au fost invitați câțiva prieteni, o mamă îi spune fiicei sale să rostească rugăciunea și să meargă la culcare. Micuța a ascultat și a încercat să se roage în genunchi lângă pat. S-a întors să spună „noapte bună”. Mama a întrebat-o:

– Ai spus bine rugăciunea?

– Nu, nu pot.

– Cum nu poți? Întoarce-te repede să spui rugăciunea!

Copila s-a întors în cameră. După un minut, iat-o din nou.

– Așadar, ai spus rugăciunea?

– Nu, mamă, nu pot!

– Cum? Explică-mi de ce nu poți.

– Nu pot să fac tăcere. Nu pot s-o aud. Faceți prea mult zgomot.

 

Facem prea mult zgomot.

 

365 de povestioare pentru suflet – Bruno Ferrero. Editura Presa Bună – 2013