Celebrau cei 50 de ani de căsătorie. Erau fericiți, înconjurați de fii și de nepoți.

Soțul a fost întrebat care ar fi secretul unei căsătorii atât de îndelungate. Bătrânul domn a închis o clipă ochii și apoi, ca și cum ar regăsi în memorie o amintire îndepărtată, a povestit: – Lucia, soția mea, era singura fată cu care am ieșit vreodată. Crescusem într-un orfelinat și lucrasem întotdeauna din greu pentru a obține puținul pe care îl aveam. Nu avusesem niciodată timp pentru a ieși cu fetele, până ce Lucia m-a cucerit. Încă înainte de a-mi da seama de ceea ce se întâmpla, o cerusem de soție.

Eram așa de tineri amândoi. În ziua nunții, după ceremonia din biserică, tatăl Luciei m-a luat deoparte și mi-a dat în mână un pachețel. A spus:

– Cu acest cadou nu îți va mai trebui nimic pentru o căsătorie fericită.

Eram agitat și m-am supărat puțin pe hârtie și pe panglică de a reuși să desfac pachetul.

În cutie era un ceas mare de aur. L-am luat cu grijă, În timp ce-l priveam de aproape, am observat ceva gravat pe cadran: era un îndemn foarte înțelept și aveam să-l văd ori de câte ori m-aș fi interesat de ora exactă.

Bătrânul domn a surâs și a arătat vechiul său ceas. Erau cuvinte puțin afectate de timp, dar încă lizibile, gravate pe cadran. Acele  cuvinte purtau în sine secretul unei căsătorii fericite. Erau următoarele: „Spune ceva drăguț Luciei”.

Spune ceva drăguț persoanei pe care o iubești. Acum.

365 de povestioare pentru suflet – Bruno Ferrero. Editura Presa Bună – 2013