STRĂINUL

Era odată un om care ședea la marginea unei oaze, la intrarea într-un oraș din Orientul Mijlociu. Un tânăr s-a apropiat și l-a întrebat:

– Nu am fost niciodată în aceste părți. Cum sunt locuitorii acestui oraș?

Bătrânul i-a răspuns cu o întrebare:

– Cum sunt locuitorii orașului din care vii?

– Egoiști și răi. De aceea sunt mulțumit că am plecat de acolo.

– Așa sunt și locuitorii acestui oraș, i-a răspuns bătrânul.

Puțin după aceea, un alt tânăr s-a apropiat de om și i-a pus aceeași întrebare:

– Abia am sosit în această țară. Cum sunt locuitorii acestui oraș?

Omul a răspuns din nou cu aceeași întrebare:

– Cum sunt locuitorii orașului din care vii?

– Sunt buni, generoși, ospitalieri, onești. Am atâția prieteni și mi-a venit atât de greu să-i las.

– Și locuitorii din acest oraș sunt așa, a răspuns bătrânul.

Un negustor, care adusese cămilele sale la adăpat, auzise conversațiile și, când al doilea tânăr s-a îndepărtat, i s-a adresat bătrânului pe un ton de reproș:

– Cum poți să dai două răspunsuri complet diferite la aceeași întrebare pusă de două persoane?

– Fiul meu, a răspuns bătrânul, fiecare poartă universul său în inimă. Cine nu a găsit nimic bun în trecut, nu găsește nimic bun nici aici. Dimpotrivă, cel care avea prieteni în alt oraș va găsi și aici prieteni fideli. Pentru că, vezi tu, persoanele sunt ceea ce noi găsim în ele.

 

Găsești întotdeauna ceea ce cauți.

 

365 de povestioare pentru suflet – Bruno Ferrero. Editura Presa Bună – 2013