MĂRUL

În fiecare dimineață, puternicul și foarte bogatul rege din Bengodi primea omagiul supușilor săi. Cucerise tot ceea ce era de cucerit și se plictisea.

În mijlocul altora, punctual în fiecare dimineață, sosea și un cerșetor tăcut, care îi dădea regelui un măr. Apoi, mereu în tăcere, se retrăgea.

Regele, obișnuit să primească alte tipuri de daruri, printr-un gest puțin plictisit, accepta darul, dar imediat după ce acel cerșetor întorcea spatele, începea să râdă de el, fiind imitat de toată curtea.

Cerșetorul nu se descuraja.

Se întorcea în fiecare dimineață pentru a încredința în mâinile regelui darul său.

Regele îl lua și-l punea mecanic într-un coș așezat lângă tron.

Coșul conținea toate merele aduse de cerșetor cu amabilitate și răbdare. Și deja se revărsa.

Într-o zi, maimuța preferată a regelui a luat unul dintre acele fructe, l-a mușcat o dată, apoi l-a aruncat, scuipând la picioarele regelui. Suveranul, surprins, a văzut apărând în interiorul mărului o perlă strălucitoare.

A deschis imediat toate fructele adunate în coș și a găsit în interiorul fiecărui măr câte o perlă.

Uimit, regele l-a chemat pe ciudatul cerșetor și a stat de vorbă cu el.

– Ți-am adus aceste daruri, Sire, a răspuns omul, pentru a te face să înțelegi că viața îți oferă în fiecare dimineață un cadou extraordinar, pe care tu îl uiți și-l arunci, pentru că ești înconjurat de prea multe bogății. Acest cadou este noua zi care începe.

 

De mâine voi fi trist, de mâine.

Dar astăzi voi fi mulțumit-,

La ce folosește să fim triști, la ce folosește?

De ce suflă un vânt rău?

De ce ar trebui să mă lamentez astăzi, pentru mâine?

Poate ziua de mâine este bună, poate este luminoasă.

Poate mâine va străluci încă soarele.

Și nu va fi motiv de tristețe.

De mâine voi fi trist, de mâine.

Dar astăzi, astăzi voi fi mulțumit;

Și fiecărei zile amare îi voi spune:

De mâine voi fi trist.

Astăzi nu.

 

(Poezia unui băiat, găsită într-un ghetou în anul 1941)

 

365 de povestioare pentru suflet – Bruno Ferrero. Editura Presa Bună – 2013