La grota de la Betleem au sosit și doi măgăruși. Erau obosiți și slăbiți. Crupele lor erau roase și rănite de sacii grei pe care morarul, stăpânul lor, îi încărca zilnic și de loviturile de baston, de care nu îi cruța.

Îi auziseră pe păstori vorbind despre regele regilor venit din cer și alergaseră și ei.

Au rămas o clipă pentru a-1 contempla pe prunc. L-au adorat și s-au rugat asemenea tuturor. La ieșire îi aștepta nemilosul morar.

Cei doi măgăruși au plecat cu capul plecat, cu povara grea pe crupă.

– Nu folosește la nimic, a spus unul. L-am rugat pe Mesia să-mi ia povara și nu a făcut-o.

– Eu însă, a replicat celălalt care mergea cu pași mici și repezi, cu o anumită vigoare, i-am cerut să-mi dea puterea de a o purta.

„Îți este suficient harul meu, căci puterea mea se arată în slăbiciune” (2Cor 12,9).

365 de povestioare pentru suflet – Bruno Ferrero. Editura Presa Bună – 2013