Trei tineri își făcuseră cu sârguință studiile la școala marilor maeștri. Înainte de a se despărți, au făcut o promisiune: să străbată lumea și să se reîntâlnească după un an, aducând lucrul cel mai prețios pe care vor reuși să-l găsească.

Primul nu a avut dubii: a plecat în căutarea unei pietre prețioase splendide și inestimabile. A străbătut mări și pustiuri, a urcat munți și a vizitat orașe, până când a găsit-o: era cea mai splendidă piatră prețioasă care a strălucit vreodată sub soare. S-a întors atunci în patrie în așteptarea prietenilor.

Al doilea s-a întors după puțin timp, ținând de mână o fată cu chip blând și atrăgătoare.

– Te asigur că nu e nimic mai prețios decât două persoane care se iubesc, a spus el.

Au început să-l aștepte pe al treilea prieten.

Au trecut mulți ani până când acesta a sosit. Plecase, de fapt, în căutarea lui Dumnezeu. Îi consultase pe cei mai vestiți maeștri din toate ținuturile, dar nu-l găsise pe Dumnezeu. Studiase și citise, dar fără a-l găsi pe Dumnezeu. Renunțase la toate, dar pe Dumnezeu nu-l găsise.

Într-o zi, obosit de atâta hoinăreală, s-a întins pe iarba de pe malul unui lac. Curios, a urmărit manevrele obositoare ale unei rațe care, în mijlocul stufărișului, își căuta puii care se îndepărtaseră de ea. Puii erau mulți și vioi, iar rața i-a căutat până la apusul soarelui, înotând fără încetare printre stuf, până când l-a readus sub aripa sa pe ultimul dintre puii.

Atunci, omul a surâs și s-a întors în țară.

Când prietenii l-au revăzut, unul i-a arătat piatra prețioasă, iar celălalt fata care devenise soția sa, apoi plini de nerăbdare, l-au întrebat:

– Tu ce lucru prețios ai găsit? Este ceva minunat, dacă ți-a luat atâția ani. Vedem din surâsul tău…

– L-am căutat pe Dumnezeu, a răspuns al treilea tânăr.

– Și l-ai găsit? au întrebat cei doi, uimiți.

– Am descoperit că el mă căuta pe mine.

Nu trebuie să faci mult, ci doar să te lași găsit de Dumnezeu. El te caută…

365 de povestioare pentru suflet – Bruno Ferrero. Editura Presa Bună – 2013