Într-o zi, într-o parohie, a sosit un mesaj direct din Paradis.

„În această seară voi veni să vă vizitez. Isus”.

Parohul s-a grăbit să anunțe acest lucru tuturor și lumea a venit în masă pentru a-l vedea. Toți așteptau de la Isus o predică frumoasă, dar el s-a limitat să surâdă în momentul prezentărilor și a spus: Bună seara.

Toți erau dispuși să-l găzduiască în timpul nopții, mai ales parohul, dar el a refuzat cu amabilitate invitația și a spus că va petrece noaptea în Biserică, lucru pe care toți l-au aprobat.

El a plecat de acolo fără a face zgomot a doua zi dis-de-dimineață, înainte de a se deschide ușile Bisericii.

Când s-au întors, parohul și ceilalți au descoperit că Biserica fusese obiect al actelor de vandalism. Peste tot pe pereți era mâzgălit un cuvânt. Mereu același: atenție. Nici un colț nu fusese cruțat: ușile, ferestrele, coloanele, amvonul, altarul, până și Biblia care era așezată pe pupitru. Atenție.

Cuvântul era gravat cu litere mari și mici, cu markere, cu pana, cu spray și pictat în toate culorile posibile. Oriunde s-ar fi îndreptat ochiul, se puteau observa cuvintele:

„Atenție, atenție, atenție, atenție, atenție, atenție…”

După ce s-a apropiat, văzând cetatea, a plâns pentru ea, zicând: „Dacă ați cunoscut în ziua aceasta calea spre pace! Acum însă este ascunsă pentru ochii tăi” (LC 19,41-42).

Isus plânge asupra lumii noastre. Plânge asupra Palestinei, Indoneziei, Irakului, Italiei. Plânge asupra ținuturilor noastre unde domnesc indiferența, nedreptatea, violența. Plânge asupra tuturor celor care merg în biserică, dar se gândesc la altceva…

365 de povestioare pentru suflet – Bruno Ferrero. Editura Presa Bună – 2013