De la fereastra sa orientată spre piață, învățătorul îl vede pe unul dintre elevii săi, pe un anume Haikel, care mergea în grabă, foarte ocupat.

L-a chemat și l-a invitat să se apropie.

– Haikel, ai văzut cerul în această dimineață?

– Nu, maestre.

– Dar strada, Haikel? Ai văzut-o în această dimineață?

– Da, maestre.

– Și acum, o mai vezi?

– Da, maestre, o văd.

– Spune-mi ce vezi.

– Oameni, cai, cărucioare, negustori care se agită, țărani care se încălzesc, bărbați și femei care merg și vin, iată ceea ce văd.

– Haikel, Haikel, l-a avertizat cu bunăvoință maestrul, peste 50 de ani, peste două ori câte 50 de ani, va fi încă o stradă ca aceasta și o altă piață asemănătoare cu aceasta. Alte animale de tracțiune vor duce alți negustori pentru a cumpăra și vinde alți cai. Dar eu nu voi mai fi, tu nu vei mai fi. Atunci te întreb, Haikel, pentru ce alergi, dacă nu ai nici măcar timp să privești cerul?

Ai văzut cerul în această dimineață?

365 de povestioare pentru suflet – Bruno Ferrero. Editura Presa Bună – 2013