CINE CONDUCE CERUL

O pasăre, întinsă pe spate, întindea spre cer ambele picioare.

O altă pasăre a zburat în apropiere și a întrebat-o mirată:

 – Ce faci? De ce stai întinsă cu picioarele în sus? Ți s-a întâmplat ceva?

Fără a se mișca, prima pasăre a răspuns:

 – Cu picioarele mele susțin cerul. Dacă mă mișc și-mi retrag picioarele, cerul cade.

În acel moment, dintr-un copac apropiat s-a desprins o frunză care a căzut la pământ, iute și tăcută.

Pasărea s-a înspăimântat foarte tare. S-a ridicat și și-a luat zborul, foarte rapid.

Cerul, firește, a rămas la locul său.

 

Un renumit predicator a murit și a ajuns în paradis, unde a observat că un taximetrist din orașul său ocupa un loc mai bun decât al său. A mers să se plângă la sfântul Petru.

 – Nu înțeleg. Trebuie să fi fost o greșeală. Mi-am dedicat toată viața predicării.

Sfântul Petru a răspuns:

– Noi răsplătim rezultatele. Îți amintești, Cucernice, efectul predicilor tale?

Păstorul s-a văzut nevoit să admită că unii dintre credincioși adormeau mereu în timpul predicilor.

– Chiar așa! a spus sfântul Petru. Pe când, persoanele care urcau în taxiul acelui om, nu numai că stăteau treze, ci chiar se rugau…

 

365 de povestioare pentru suflet – Bruno Ferrero. Editura Presa Bună – 2013