A CREDE

Câmpiile erau uscate și crăpate din cauza lipsei ploii. Frunzele palide și îngălbenite atârnau cu greu de ramuri. Iarba dispăruse de pe pajiști. Oamenii erau încordați și nervoși, în timp ce scrutau cerul de cristal de un albastru aprins.

Săptămânile se succedau tot mai arzătoare.

De luni de zile nu cădea o ploaie adevărată.

Parohul satului a organizat o oră specială de rugăciune în piața din fața bisericii, pentru a implora darul ploii.

La ora stabilită, piața era ticsită de lume, neliniștită, dar plină de speranță.

Mulți aduseseră obiecte care demonstrau credința lor. Parohul privea mirat Bibliile, crucile, rozariile.

Dar nu reușea să-și ia ochii de la o copilă așezată ordonat în primul rând.

Pe genunchi avea o umbrelă roșie…

A te ruga înseamnă a cere ploaia, a crede înseamnă a lua umbrela…


365 de povestioare pentru suflet – Bruno Ferrero. Editura Presa Bună – 2013