PRIVESC

O tânără femeie a lăsat această scurtă scriere mamei sale:

„Când credeai că nu mă uit, ai atârnat primul meu desen de frigider și mi-am dorit să stau acasă pentru a picta. Când credeai că nu mă uit, ai dat de mâncare unei pisici rătăcite și atunci am înțeles că este bine să avem grijă de animale.

Când credeai că nu mă uit, ai gătit anume pentru mine un tort de ziua de naștere și am înțeles că lucrurile mici pot fi foarte speciale.

Când credeai că nu mă uit, ai recitat o rugăciune și eu am început să cred în existența unui Dumnezeu cu care se poate vorbi întotdeauna.

Când credeai că nu mă uit, mi-ai dat sărutul de «noapte bună» și am înțeles că mă iubeai.

Când credeai că nu mă uit, am văzut lacrimile curgând din ochii tăi și am învățat că, uneori, lucrurile fac rău, dar plânsul face bine.

Când credeai că nu mă uit, ai surâs și mi-am dorit să fiu drăguță ca tine.

Când credeai că nu mă uit, te-ai preocupat pentru mine și am avut dorința de a deveni eu însămi.

Când credeai că nu mă uit, eu priveam și am voit să-ți mulțumesc pentru toate acele lucruri pe care le-ai făcut, când credeai că nu mă uit”.

 

Toate lucrurile importante trec prin ochi.

 

365 de povestioare pentru suflet – Bruno Ferrero. Editura Presa Bună – 2013