Un om a fost condamnat la 20 de ani de închisoare. Problema sa era, în mod clar, să omoare timpul. După câteva luni, a descoperit că niște furnici stăteau în mod stabil sub tencuiala spartă a celulei sale. Una dintre furnici părea deosebit de inteligentă și deținutul s-a hotărât s-o învețe.

A trebuit o răbdare enormă, dar după cinci ani furnica asculta de ordine, dansa pe un fir de păr bine întins și făcea dublul salt mortal. După alți cinci ani, minunata (și longeviva) furnicuță știa să cânte toate cântecele de la Sanremo. După alți cinci ani, furnica vorbea corect patru limbi.

O învăța pe a cincea când omul a fost eliberat din închisoare. Și-a luat în buzunar prețioasa furnică, în speranța că îl va face să câștige o grămadă de bani prezentându-se la televiziune.

Ieșind din închisoare, a mers direct într-un bar și, după ce a  băut, nu a rezistat tentației de a etala bravura furnicii sale. A pus-o pe banca mare și l-a chemat pe barman.

– Privește această furnică!

Barmanul, fără a pierde o clipă, a strivit furnica zicând:

– Vă rugăm să ne scuzați, domnule.

Atâția părinți și educatori dedică ani de oboseală și de pasiune pentru a-i educa pe copiii lor. Adesea ajunge o clipă și rezultatul atâtor eforturi se ruinează, pentru că este întotdeauna după colț un „barman”, la locul și la timpul nepotrivit. Este mai bine să dresezi elefanți decât furnici.

365 de povestioare pentru suflet – Bruno Ferrero. Editura Presa Bună – 2013