O tânără mamă, în bucătărie, pregătea cina, cu mintea total concentrată asupra a ceea ce făcea: gătitul cartofilor prăjiți. Lucra din greu tocmai pentru a pregăti o mâncare pe care copiii ar fi apreciat-o mult. Cartofii prăjiți erau mâncarea preferată a copiilor.

Copilul cel mai mic, de patru ani, avusese o zi intensă la grădiniță și îi povestea mamei ceea ce văzuse și făcuse. Mama îi răspundea distrat prin monosilabe și bolboroseli.

După câteva clipe s-a simțit trasă de fustă și a auzit:

– Mamă!

Femeia a aprobat dând din cap și a bolborosit încă vreo câteva cuvinte. A simțit alte trageri de fustă și din nou:

– Mamă…

I-a răspuns încă o dată scurt și a continuat să curețe cartofii imperturbabilă.

Au trecut cinci minute. Copilul s-a prins de fusta mamei și a tras din toate puterile. Femeia a fost nevoită să se aplece spre fiu.

Copilul i-a luat fața între mâinile durdulii, a adus-o înaintea propriei fețe și a spus:

– Mamă, ascultă-mă cu ochii!

A asculta pe cineva cu ochii înseamnă a-i spune: „Tu ești important pentru mine”.

365 de povestioare pentru suflet – Bruno Ferrero. Editura Presa Bună – 2013