ISTORIE CRUDĂ

Era odată un băiat care furase. Fapta era știută, iar băiatul se temea de reacția tatălui, om cinstit și stimat de toți.

În acea seară, în casă atmosfera era apăsătoare. După cină, au rămas numai tatăl și fiul.

Băiatului îi era frică și aștepta. Tatăl nu vorbise toată seara.

Deodată, tatăl s-a ridicat și a mers spre căminul unde ardea focul. A apucat cu putere unul dintre instrumentele de fier care se foloseau la ațâțarea focului. Fierul era ascuțit și înroșit. Fără să scoată un cuvânt, s-a îndreptat spre masă.

Înspăimântat, băiatul îl privea cu ochi mari.

Tatăl a venit înaintea fiului, a pus propria mână stângă pe masă și apoi a străpuns-o cu fierul. Fără să spună un cuvânt.

În tot restul vieții sale, acel băiat nu a mai furat.

 

O istorie crudă, e adevărat, dar dacă privești un crucifix, ce părere ai?

 

365 de povestioare pentru suflet – Bruno Ferrero. Editura Presa Bună – 2013