BINECUVÂNTAREA

În Comunitatea Arca, unde se hotărâse să trăiască, după o viață petrecută în lumea universitară, într-o zi, renumitul părinte Henri Nouwen a fost întâmpinat de către o persoană cu handicap din comunitate, care i-a spus:

– Henri, mă poți binecuvânta?

Părintele Nouwen a răspuns la cerere automat, făcând cu degetul semnul crucii pe fruntea fetei.

În loc să fie mulțumită, ea a protestat cu vehemență:

– Nu, așa nu-i bine. Vreau o binecuvântare specială!

Părintele Nouwen, dându-și seama că a răspuns ca din obișnuință și formal, a spus:

– Vai, scuză-mă… îți voi da o adevărată binecuvântare când vom fi împreună la slujbă.

După slujbă, când circa 30 de persoane erau așezate în cerc pe pardoseală, părintele Nouwen a spus:

– Janet mi-a cerut să-i dau o binecuvântare specială. Ea simte că are nevoie acum de ea.

Fata s-a ridicat și s-a dus spre preot, care purta o haină albă, lungă, cu mâneci largi care acopereau atât mâinile, cât și brațele. Spontan, Janet l-a îmbrățișat și și-a pus capul la pieptul său. Fără a se gândi, părintele Nouwen a înfășurat-o cu mânecile sale, făcând-o parcă să dispară printre faldurile hainei sale.

În timp ce se țineau unul pe celălalt, părintele Nouwen a spus:

– Janet, vreau să știi că ești fiica iubită a lui Dumnezeu. Ești prețioasă în ochii lui Dumnezeu. Frumosul tău surâs, amabilitatea ta față de ceilalți membri ai comunității și toate lucrurile bune pe care le faci ne arată ce creatură minunată ești tu. Știu că în aceste zile nu te simți chiar bine și că există tristețe în inima ta, dar vreau să-ți amintesc cine ești: ești o persoană specială, ești iubită foarte mult de Dumnezeu și de toate persoanele care sunt aici cu tine.

Janet a ridicat capul și l-a privit; surâsul său larg a demonstrat că într-adevăr simțise și primise binecuvântarea.

Când Janet s-a întors la locul ei, toate celelalte persoane cu handicap au voit să primească binecuvântarea. Chiar și unul dintre asistenți, un tânăr de 24 de ani, a ridicat mâna și a spus:

– Și eu?

– Desigur, a răspuns părintele Nouwen. Vino.

L-a îmbrățișat și a spus:

– John, ce bine că ești aici cu mine! Tu ești fiul iubit al lui Dumnezeu. Prezența ta este o bucurie pentru noi toți. Când lucrurile sunt dificile și viața este apăsătoare, amintește-ți întotdeauna că tu ești iubit cu o iubire nemărginită.

Tânărul l-a privit cu lacrimi în ochi și a spus:

–      Mulțumesc, mulțumesc mult.

 

Adesea, senzația de a fi blestemați apare mai ușor decât senzația de a fi binecuvântați.

Trebuie să redescoperim sensul și frumusețea binecuvântării.

Și când lucrurile sunt dificile și viața este apăsătoare, amintește-ți cine ești: ești o persoană specială, ești iubită foarte mult de Dumnezeu și de toate persoanele care sunt cu tine.

 

365 de povestioare pentru suflet – Bruno Ferrero. Editura Presa Bună – 2013