În timp ce porumbelul zbura la câțiva metri de pământ, a auzit o voce foarte clară care striga:

– Ajutor! Ajutați-mă, vă rog!

Porumbelul a urmat firul subțire al vocii și s-a trezit pe colacul strâmb al unei fântâni. „Strigătul vine dinăuntru”. Tocmai în acel moment, din adâncul fântânii, s-a înălțat clară invocația copilului:

–  Mi-e frică! E întuneric și frig, aici! Cine mă poate ajuta?

Glasul era plin de lacrimi.

 „Trebuie să-l ajut eu! s-a gândit porumbelul. Dar singur ce pot să fac? Dacă aș vorbi limba oamenilor, aș putea cere ajutor… Dar, cu toată probabilitatea, m-ar lua la bătaie cu pietre. Trebuie să mă implic eu. Și imediat!”

Porumbelul s-a gândit, cum făcea întotdeauna, cu capul ascuns sub aripă. Până ce a avut o idee foarte bună…

S-a înălțat în zbor și a aterizat pe un câmp, unde un stol de porumbei obișnuia să se adune pentru obișnuita pauză de la jumătatea dimineții.

Porumbelul a explicat emoționat ideea sa. Toți porumbeii au fost de acord să-l ajute.

Planul porumbelului era simplu: fiecare porumbel trebuia să caute un fir de pai, să se înalțe în zbor strângându-l în cioc și să-l lase să cadă în fântână. Câțiva porumbei tineri au zburat să anunțe alte stoluri. În câteva minute, mii de porumbei de diferite culori se înălțau în zbor, în valuri succesive, de pe arii și din fânăriile zonei și lăsau să cadă fire de paie în fântână.

Copilul a înțeles imediat. Lăsa să cadă acea ploaie aurită în fundul fântânii și apoi se ridica deasupra.

Stolurile se succedau neîntrerupt. Fâlfâitul aripilor părea zgomotul asurzitor al unei mașini.

După puțin timp, s-a auzit copilul care bătea din mâini și striga fericit:

– Sunt aici! Ajung aproape de colac… Este un soare foarte frumos ! Fântâna s-a umplut de paie și copilul a ieșit afară râzând și plângând.

– Mulțumesc, porumbeilor, mulțumesc! Copilul trimitea sărutări spre cer, unde porumbeii reluaseră alene cercurile lor prin aer.

Numai când a văzut copilul teafăr, porumbelul, mai fericit ca niciodată, și-a luat zborul spre soare.

Este incredibil ceea ce pot să realizeze atâția care pun împreună puțin.

365 de povestioare pentru suflet – Bruno Ferrero. Editura Presa Bună – 2013