Un tânăr zidar lucra la demolarea unei case care trebuia să fie restructurată. Dintr-o dată, desprinzând o bucată de tencuială, a văzut că o cărămidă a fost înlocuită cu o carte. O carte mare și groasă a fost zidită. Curios, a luat cartea. Era o Biblie. Cine știe cum ajunsese acolo…

Tânărul zidar nu a avut niciodată mult pentru cele religioase, dar în timpul pauzei de prânz a început să citească acea carte.

A continuat seara, acasă, și în atâtea alte seri. Încet, încet, a descoperit cuvintele pe care Dumnezeu i le adresa tocmai lui. Iar viața i s-a schimbat.

Peste doi ani, firma zidarului s-a transferat cu lucrul în Arabia. Acolo, muncitorii împărțeau camerele cu cineva. Într-o seară, tovarășul de cameră al zidarului l-a observat în timp ce începea în mod liniștit să citească din Biblia sa.

– Ce citești? l-a întrebat.

– Biblia.

 – Of! Biblia! Ce de aiureli! Ia seama că eu, odată, am zidit una în peretele unei case din apropiere de Milano. Aș fi curios să știu dacă diavolul a reușit s-o facă să iasă de acolo!

Tânărul zidar, surprins, l-a privit pe tovarășul său.

– Și dacă te-aș face să vezi chiar acea Biblie?

– Aș recunoaște-o, pentru că o semnasem.

Tânărul zidar i-a prezentat tovarășului Biblia sa:

– Recunoști semnătura ta?

Celălalt a luat în mână volumul și a rămas tulburat. Era tocmai Biblia pe care o zidise, zicând colegilor de muncă:

 – Chiar vreau să văd dacă va ieși de aici de dedesubt!

 Zidarul cel tânăr a zâmbit:

 După cum vezi, s-a întors la tine.

Cuvântul tău, Doamne, rămâne în veci, neschimbat ca cerul.

Fidelitatea ta dăinuie din neam în neam (Ps 119).

365 de povestioare pentru suflet – Bruno Ferrero. Editura Presa Bună – 2013