POVESTEA PEȘTIȘORULUI DE AUR

Era odată un peștișor de aur, care, într-o bună zi, a luat cei șapte talanți ai săi și a plecat departe să-și caute norocul. Nu ajunsese prea departe, când a întâlnit o anghilă, care i-a spus:

– Psst, hei, tovarășe, unde mergi?

– Mă duc în căutarea norocului, a răspuns cu mândrie peștișorul de aur.

– Ai ajuns în locul potrivit, a spus anghila. Cu numai patru talanți îți poți cumpăra această aripă înotătoare, magnifică și foarte rapidă, grație căreia vei înota cu o viteză dublă.

– Vai, este o afacere foarte bună, a spus entuziasmat peștișorul de aur. A plătit, a luat aripa și a înotat mai departe, mai repede decât înainte.

A sosit foarte curând în părțile unei sepii, care l-a strigat:

– Hei, tovarășe unde te duci?

– Am pornit în căutarea norocului, a răspuns peștișorul de aur.

– L-ai găsit, fiule, a spus sepia. Pentru un preț derizoriu îți pot vinde această elice și astfel vei merge și mai repede.

Peștișorul de aur a cumpărat elicea cu banii care îi mai rămăseseră și a plecat cu o viteză dublă. A ajuns foarte curând în fața unui mare rechin, care l-a salutat.

– Hei, tovarășe, unde mergi?

– Sunt în căutarea norocului, a răspuns peștișorul de aur.

– L-ai găsit. Apucă pe această cărare comodă, a spus rechinul arătând gura sa deschisă. Astfel vei câștiga foarte mult timp.

– Vai, mii de mulțumiri! a exclamat peștișorul de aur și a intrat în gura rechinului, unde a fost înghițit cu ușurință.

 

Cine nu știe bine ce vrea, sfârșește, foarte ușor, unde nu ar fi voit.

 

365 de povestioare pentru suflet – Bruno Ferrero. Editura Presa Bună – 2013