Într-un trib indian, tinerii erau recunoscuți adulți după un ritual de trecere trăit în cea mai strictă singurătate. În timpul acestei perioade de singurătate, trebuiau să-și dovedească lor înșiși că sunt gata pentru vârsta matură.

Odată, unul dintre ei a mers până într-o splendidă vale înverzită de copaci și luminoasă datorită florilor. Privind munții care înconjurau valea, tânărul a observat un vârf abrupt acoperit cu o zăpadă de o albeață orbitoare. „Îmi voi încerca puterile față de acel munte”, s-a gândit el. A îmbrăcat cămașa sa din piele de bizon, și-a aruncat o învelitoare pe spate și a început escaladarea.

Când a ajuns pe culme, a văzut sub el întreaga lume. Privirea sa domina fără limite, iar inima îi era plină de orgoliu. Apoi a auzit un foșnet aproape de picioarele sale, a coborât privirea și a văzut un șarpe. Înainte ca tânărul să se poată mișca, șarpele a vorbit.

– Sunt pe moarte, a spus. Este prea frig aici sus pentru mine și nu este nimic de mâncare. Ia-mă sub cămașa ta și du-mă la vale.

– Nu, a răspuns tânărul. Îi cunosc pe cei de felul tău. Ești un șarpe cu clopoței. Dacă te iau, mă vei mușca, iar mușcătura ta mă va ucide.

– Nicidecum, a spus șarpele. Cu tine nu mă voi comporta astfel. Dacă faci aceasta pentru mine, nu-ți voi face rău.

Tânărul a refuzat un timp, dar acel șarpe știa să fie foarte convingător. La sfârșit, tânărul l-a luat sub cămașă și l-a dus cu sine. Când au sosit jos în vale, l-a luat și l-a așezat cu grijă pe pământ. Deodată, șarpele s-a încolăcit, și-a scuturat clopoțeii, a sărit înainte și l-a mușcat pe băiat de un picior.

– Îmi promisesei, a strigat tânărul.

– Știai ce riscai când m-ai luat cu tine, a spus șarpele plecând târându-se.

Poate fi dedicată tuturor acelora care se lasă tentați de drog, de alcool sau de viteza excesivă pe șosea. „Știai ce riscai când m-ai luat cu tine”. La fel ca în expresia: „Tot pățitu-i priceput”.

365 de povestioare pentru suflet – Bruno Ferrero. Editura Presa Bună – 2013