ÎN PĂDURE

– De ce te retragi în fiecare zi în pădure?

– Pentru a mă ruga.

– Dar Dumnezeu este peste tot, nu?

– Desigur, Dumnezeu este peste tot!

– Și Dumnezeu este același în orice loc?

– Da, Dumnezeu este același peste tot.

– Și atunci de ce mergi în pădure?

– Pentru că în pădure eu nu sunt același.

Ioana d’Arc auzea voci provenind de la Domnul. Prințului nu-i era pe plac.

– Ah, vocile tale, vocile tale, se lamenta. De ce vocile nu ajung la mine? Eu sunt regele, nu tu!

– Vocile ajung și la tine, prințe, răspundea Ioana, dar tu nu le asculți. Tu nu te așezi seara în tabără pentru a le asculta. Când trage clopotul pentru „Angelus”, îți faci semnul crucii și totul se sfârșește pentru tine; dar dacă te-ai ruga din adâncul inimii și dacă ai asculta dangătul prelungit al clopotelor din văzduh chiar și atunci când au încetat să mai sune, ai auzi și tu vocile cum le aud eu.

365 de povestioare pentru suflet – Bruno Ferrero. Editura Presa Bună – 2013