ISPITA

Într-o zi de vară foarte caldă, un zilier a primit porunca de a săpa grădina patronului său. A început munca fără nici un chef. S-a apucat să-l ocărască pe Adam care, după părerea sa, era unicul răspunzător de orice nemulțumire.

Înjurăturile și blestemele sale au ajuns la urechea stăpânului. Acesta s-a apropiat de el și i-a zis:

– De ce-1 ocărăști pe Adam? Sunt convins că în locul său ai fi făcut același lucru.

– Cu siguranță nu, a răspuns zilierul, eu aș fi rezistat ispitei!

– Vom vedea! a spus patronul și l-a invitat la prânz.

La ora stabilită, săpătorul s-a prezentat la casa patronului, iar acesta l-a introdus într-un salonaș, unde era o masă pregătită cu toate bunătățile lui Dumnezeu.

– Poți mânca tot ceea ce dorești, i-a spus omul subalternului său. Numai de supiera acoperită din mijlocul mesei nu trebuie să te atingi până ce nu mă întorc.

Săpătorul nu a așteptat nici un minut: s-a așezat la masă și, cu pofta sa mare, a început să guste una după alta delicatesele care îi erau servite. La sfârșit, privirea sa a fost magnetizată de supieră.

Curiozitatea l-a făcut aproape să-și piardă răbdarea, așa încât până la urmă nu a mai rezistat și, cu cea mai mare grijă, a ridicat încet-încet capacul care acoperea supiera. A țâșnit afară un șoarece. Săpătorul a încercat să-l prindă, dar șoarecele i-a lunecat din mână. A început vânătoarea, timp în care tânărul răsturna mese și scaune. Zgomotul mare l-a adus pe stăpân înapoi în acea încăpere.

– Ai văzut? l-a întrebat stăpânul și, râzând, l-a atenționat:

– În locul tău, pe viitor, nu l-aș mai blestema pe Adam și greșeala sa!

 

„Dar eu nu! Eu sunt diferit! Eu nu m-aș comportat cu siguranță astfel!”.

„Cât ai fost de prost! Trebuia să faci așa și așa…”.

Câte moduri pentru a îndrepta degetul împotriva altora! Dar cine îndreaptă un deget spre altul, îndreaptă trei degete împotriva sa.

Un ucenic vorbea cu dispreț despre aviditatea și violența oamenilor „de afară, din lume”.

Învățătorul i-a spus:

– Îmi amintești de acel lup care trecea printr-o perioadă de bunătate. Când a văzut o pisicuță care vâna un șoarece, s-a întors spre lupul care-l însoțea și i-a spus indignat: „Nu ar fi timpul ca cineva să facă ceva pentru a-i opri pe acești huligani?”.

 

365 de povestioare pentru suflet – Bruno Ferrero. Editura Presa Bună – 2013