MAREA CĂPETENIE

Pe vremea când toți mergeau desculți, o mare căpetenie indiană, care avea picioarele sensibile și inima necugetată, suferea mult trebuind să meargă pe pietre și pe pământul aspru al teritoriului tribului său.

După ce s-a gândit, a luat o hotărâre importantă. Le-a poruncit războinicilor săi să vâneze toți bizonii din țară, pentru a acoperi cu pieile lor moi toată suprafața teritoriului său.

Neputând schimba picioarele, trebuia să schimbe pământul, cu prețul exterminării întregii specii a bizonilor…

Poporul a fost tulburat de acest lucru. O delegație de războinici s-a dus la bătrânul și înțeleptul șaman al tribului pentru a-i cere un sfat.

Șamanul a răspuns:

– Sfătuiți-l pe șef să taie două bucăți mici de piele de bizon, pentru a-și proteja picioarele. Oriunde va merge, nu îl vor mai durea picioarele.

Astfel s-a născut încălțămintea.

 

Un bărbat a mers la doctor și i-a spus:

– Doctore,  am dureri peste tot. Când îmi ating capul, mă doare. Când îmi ating aici burta, mă doare atât de mult. Dacă ating genunchiul cu degetul, mă doare. Ce trebuie să fac? Cum pot alina durerea?

Doctorul l-a consultat cu grijă și apoi a spus:

– Trupul tău nu are nimic. Degetul tău este rupt.

 

„Ceea ce iese din om, aceea îl face pe om necurat. Căci din inima omului ies gândurile rele” (Mc 7,20-21).

 

Pentru a-i schimba pe alții, începe întotdeauna de la tine.

 

365 de povestioare pentru suflet – Bruno Ferrero. Editura Presa Bună – 2013