Cel mai în vârstă se numea Frank şi avea 20 de ani. Cel mai tânăr era Ted şi avea 18 ani. Erau întotdeauna împreună, foarte buni prieteni încă din clasele elementare. S-au hotărât împreună să se înroleze în armată. Plecând, şi-au promis lor înşişi şi părinţilor că vor avea grijă unul de altul.

Au fost norocoşi şi au ajuns în acelaşi batalion.

Acel batalion a fost trimis în război, un război teribil prin nisipul arzător al pustiului. Pentru câtva timp, Frank şi Ted au rămas în cantonament apăraţi de aviaţie. Apoi, într-o seară, a venit ordinul să înainteze în teritoriul inamic. Soldaţii au înaintat toată noaptea, sub ameninţarea unui foc infernal.

Dimineaţa, batalionul s-a adunat într-un sat. Dar Ted nu era. Frank l-a căutat peste tot, printre răniţi, printre morţi. A găsit numele său în lista celor dispăruţi.

S-a prezentat la comandant.

– Cer permisiunea de a merge pentru al aduce înapoi pe prietenul meu, a spus.

– Este prea periculos, a răspuns comandantul. L-am pierdut deja pe prietenul tău. Te voi pierde şi pe tine. Acolo, afară, trag cu armele.

Frank a plecat oricum. După câteva ore, l-a găsit pe Ted rănit de moarte. L-a luat pe spate. Dar o schijă l-a lovit. S-a târât, oricum, până la tabără.

– Merita să mori pentru a salva un mort? i-a strigat comandantul.

– Da, a şoptit, pentru că înainte de a muri, Ted mi-a spus: „Frank, ştiam că vei veni”.

Aceasta o vom spune lui Dumnezeu în acel moment: „Ştiam că vei veni”.

365 de povestioare pentru suflet – Bruno Ferrero. Editura Presa Bună – 2013