Într-o zi, Satana a descoperit un mod de a se distra. A inventat o oglindă diabolică ce avea o proprietate magică: făcea să se vadă meschin și zbârcit tot ceea ce era frumos și bun, iar pe de altă parte făcea să se vadă mare și clar tot ceea ce era urât și rău.

Satana cutreiera peste tot cu oglinda sa îngrozitoare. Toți cei care priveau în ea se cutremurau: fiecare lucru apărea deformat și monstruos.

Cel rău se distra foarte mult cu oglinda: cu cât lucrurile erau mai respingătoare, cu atât mai mult îi plăceau. Într-o zi, spectacolul pe care oglinda îl oferea era așa de plăcut ochilor săi, încât a izbucnit într-un râs necontrolat: oglinda i-a alunecat din mâini și s-a spart în milioane de bucăți.

Un uragan puternic și rău a făcut să zboare fragmentele oglinzii în toată lumea.

Unele fragmente erau mai mici decât firele de nisip și au intrat în ochii multor persoane. Aceste persoane au început să vadă totul pe dos: observau mai mult doar ceea ce era rău și vedeau răutate peste tot.

Alte țăndări au devenit lentile pentru ochelari. Oamenii care purtau acești ochelari nu reușeau să mai vadă ceea ce era drept și să judece corect.

Nu ați întâlnit din întâmplare astfel de oameni?

Unele bucăți de oglindă erau așa de mari, încât au fost folosite ca sticlă pentru fereastră. Sărmanii care priveau prin acele ferestre vedeau numai vecini antipatici, care-și petreceau timpul punând la cale răutăți.

Când Dumnezeu a observat ceea ce se întâmplase, s-a întristat. S-a decis să-i ajute.

A zis:

– Îl voi trimite în lume pe Fiul meu. El este imaginea mea, oglinda mea. Oglindește bunătatea, dreptatea, iubirea mea. Îl reflectă pe om așa cum eu l-am gândit și voit.

Isus a venit ca o oglindă pentru oameni. Cine se oglindea în el, descoperea bunătatea și frumusețea și învăța să le deosebească de egoism și de minciună, de nedreptate și de dispreț.

Bolnavii regăseau curajul de a trăi, cei disperați redescopereau speranța.

Îi mângâia pe cei chinuiți și-i ajuta pe oameni să învingă frica de moarte.

Mulți oameni iubeau oglinda lui Dumnezeu și l-au urmat pe Isus. Se simțeau înflăcărați de el.

Însă alții fierbeau de mânie: au hotărât să spargă oglinda lui Dumnezeu. Isus a fost ucis. Dar foarte curând s-a ridicat un nou uragan puternic: Duhul Sfânt. A ridicat milioane de fragmente ale oglinzii lui Dumnezeu și le-a suflat în toată lumea.

Cine primește chiar și cea mai mică scânteie din această oglindă în ochii săi, începe să vadă lumea și persoanele așa cum le vedea Isus: se reflectă în ochi lucrurile frumoase și bune, dreptatea și generozitatea, bucuria și speranța; răutățile și nedreptățile apar ca putând fi transformate și învinse.

Isus ne-a asigurat de aceasta: „Eu îl voi ruga pe Tatăl, iar el vă va da un alt Mângâietor ca să fie cu voi pentru totdeauna, Duhul adevărului”.

365 de povestioare pentru suflet – Bruno Ferrero. Editura Presa Bună – 2013