CERCUL BUCURIEI

Într-o zi, nu cu mult timp în urmă, un țăran s-a prezentat la poarta unui convent și a bătut cu putere. Când fratele portar a deschis poarta grea de stejar, țăranul i-a arătat, surâzând, un magnific strugure de viță de vie.

– Frate portar, a spus țăranul, știi cui vreau să-i dăruiesc acest strugure de viță de vie, cel mai frumos din via mea?

– Probabil abatelui sau vreunui părinte din convent.

– Nu. Ție!

– Mie?

Fratele portar s-a înroșit cu totul de bucurie.

– Vrei să mi-l dai tocmai mie?

– Desigur, pentru că m-ai tratat întotdeauna cu prietenie și m-ai ajutat când ți-am cerut. Vreau ca acest strugure de viță de vie să-ți facă puțină bucurie. 

Bucuria simplă și curată pe care o vedea pe fața fratelui portar îl lumina și pe el.

Fratele portar a pus strugurele la vedere și l-a admirat toată dimineața. Era într-adevăr un strugure impresionant. La un moment dat i-a venit o idee: „De ce să nu duc acest strugure abatelui pentru a-i face puțină bucurie și lui?”.

A luat strugurele și l-a dus abatelui. Abatele a fost cu adevărat fericit pentru aceasta. Dar și-a amintit că în convent era un bătrân frate bolnav și s-a gândit: „Îi voi duce lui strugurele, astfel se va alina puțin”. Astfel, strugurele a emigrat din nou. Dar nu a rămas mult timp în chilia fratelui bolnav. Acesta a considerat că strugurele i-ar fi făcut bucurie fratelui bucătar, care își petrecea zilele transpirând deasupra sobelor de gătit, și i l-a trimis. Dar fratele bucătar l-a dat fratelui sacristan (pentru a-i face puțină bucurie și lui), acesta l-a adus fratelui celui mai tânăr din convent, care l-a dus altuia, care a găsit de cuviință să-l dea altuia. Până când, din frate în frate, strugurele s-a întors la fratele portar (pentru a-i face puțină bucurie). Astfel s-a închis cercul, un cerc de bucurie.

 

 Nu aștepta să înceapă altcineva. Îți revine ție, astăzi, să începi un cerc de bucurie. Adesea ajunge o scânteie mică, mică, pentru a face să explodeze o încărcătură enormă. Ajunge o scânteie de bunătate și lumea va începe să se schimbe.

Iubirea este singura comoară care se înmulțește prin împărțire:

este unicul dar care se mărește cu cât iei mai mult din el. Este unica acțiune în care cu cât se cheltuiește mai mult, cu atât se câștigă mai mult; dăruiește-o, trimite-o, răspândește-o în cele patru vânturi, golește-ți buzunarele, scutură coșul, răstoarnă paharul și mâine vei avea mai mult decât mai înainte.

 

365 de povestioare pentru suflet – Bruno Ferrero. Editura Presa Bună – 2013