Era o mică familie fericită şi trăia într-o căsuţă de la periferie. Într-o noapte, a izbucnit în bucătăria casei un îngrozitor incendiu.

În timp ce flăcările se dezlănţuiau, părinţii şi copiii au alergat afară. În acel moment şi-au dat seama, cu o groază nemărginită, că lipsea cel mai mic, un copil de cinci ani. În momentul ieşirii, înspăimântat de pocnetul flăcărilor şi de fumul supărător, s-a întors înapoi şi a urcat la etajul superior.

Ce să facă? Tatăl şi mama s-au privit disperaţi, cele două surioare au început să strige. A se aventura în acel cuptor era imposibil… Iar pompierii întârziau.

Dar iată că acolo sus, la înălţime, s-a deschis fereastra mansardei şi copilul s-a arătat strigând cu disperare:

– Tată! Tată!

Tatăl a alergat şi a strigat:

– Sari!

Sub el, copilul vedea numai foc şi fum negru, dar a auzit vocea şi a răspuns:

– Tată, nu te văd…

– Te văd eu, şi ajunge. Sari! a ţipat bărbatul.

Copilul a sărit şi s-a trezit sănătos şi teafăr în braţele robuste ale tatălui, care îl prinsese din zbor.

Nu-l vezi pe Dumnezeu. Dar el te vede pe tine. Aruncă-te!

365 de povestioare pentru suflet – Bruno Ferrero. Editura Presa Bună – 2013