Doi pui de vrabie stăteau fericiți pentru a lua aer pe același copac, care era o salcie.

Unul se cocoțase în vârful salciei, altul în partea de jos pe o bifurcare a ramurilor.

După puțin timp, puiul de vrabie care stătea sus, spre a sparge gheața, după siestă, a spus:

– Ah, cât sunt de frumoase aceste frunze verzi!

Puiul de vrabie care stătea jos a luat-o ca o provocare. I-a răspuns plictisit:

– Ești orb? Nu vezi că sunt albe?

Cel de sus, supărat:

 – Orb ești tu! Sunt verzi!

Cel de jos cu cioc în sus:

– Pun pariu pe penele de la coadă că sunt albe. Tu nu înțelegi nimic. Ești nebun!

Puiul de vrabie din vârf a simțit cum îi fierbe sângele și fără a sta pe gânduri s-a năpustit asupra adversarului său pentru a-i da o lecție. Celălalt nu s-a mișcat. Când au fost aproape, unul în fața celuilalt, cu penele de la gât zbârlite de mânie, înainte de a începe duelul au privit în aceeași direcție, în sus.

Puiul de vrabie care venea de sus, a scos un „Ah” de mirare:

– Uită-te puțin că sunt albe.          

Însă i-a spus prietenului său:

– Încearcă puțin să vii acolo sus unde stăteam mai înainte.

Au zburat pe cea mai înaltă ramură a salciei și de această dată au spus în cor:

– Uită-te puțin că sunt verzi.

Nu judeca pe nimeni dacă mai întâi nu ai mers o oră în pantofii lui.

365 de povestioare pentru suflet – Bruno Ferrero. Editura Presa Bună – 2013