DOUĂ SEMINȚE

Două semințe se găseau una lângă alta în terenul fertil al toamnei. Prima sămânță a spus:

– Vreau să cresc! Vreau să-mi înfig rădăcinile mele adânc în pământul de sub mine și să fac să iasă vlăstarele mele prin scoarța pământului de deasupra mea… Vreau să-mi dezvolt mugurii tineri ca simboluri pentru a anunța sosirea primăverii… Vreau să simt căldura soarelui pe chipul meu și binecuvântarea picăturilor de rouă de dimineață pe petalele mele!

Și a crescut.

Cealaltă sămânță a spus:

– Ce fel de destin mai am și eu! Mi-e teamă. Dacă îmi înfig rădăcinile în terenul de sub mine, nu știu ce voi întâlni în întuneric. Dacă-mi deschid drum prin pământul dur de deasupra mea, pot să frâng vlăstarele mele delicate… Și dacă-mi deschid mugurii, și un melc încearcă să-i mănânce? Și dacă mi-aș deschide florile mele, un copil ar putea să mă smulgă din pământ. Nu, e mai bine să aștept până ce va fi siguranță.

Și a așteptat.

O găină care scurma pământul la începutul primăverii în căutare de hrană a găsit sămânța care aștepta și imediat a mâncat-o.

 

Este normal să acceptăm riscul de a trăi, ținând cont că uneori putem fi porumbel și alteori statuie.

 

365 de povestioare pentru suflet – Bruno Ferrero. Editura Presa Bună – 2013

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •