– Mamă, privește! a exclamat Marta, fetița de șapte ani.
– Gata, gata! a murmurat nervos femeia, în timp ce conducea și se gândea la atâtea lucruri care o așteptau acasă.
Apoi au urmat cina, televizorul, baia, diferite convorbiri telefonice și a sosit și ora de a merge la culcare.
– Gata, Marta, e ora de culcare!
Și ea s-a îndreptat în grabă pe scări. Moartă de oboseală, mama i-a dat un sărut, a recitat rugăciunile împreună cu ea și i-a așezat pătura.
– Mamă, am uitat să-ți dau un lucru!
– Mi-l vei da mâine dimineață, a răspuns mama, dar fetița a dat din cap dezaprobând.
– Dar mâine dimineață nu vei avea timp! a exclamat Marta.
– Voi găsi timp, nu te preocupa, a spus mama, un pic în defensivă.
– Noapte bună! a adăugat și a închis ușa cu hotărâre.
Însă nu reușea să-și scoată din minte ochii mari și dezamăgiți ai Martei.
S-a întors în camera copilei, căutând să nu facă zgomot. A reușit să vadă că strângea într-o mână bucățele de hârtie.
S-a apropiat și, încet-încet, a deschis mânuța Martei. Copila rupsese în mii de bucăți o mare inimă roșie cu o poezie scrisă de ea care se intitula: „De ce o iubesc pe mama”. Cu multă atenție, a recuperat toate bucățelele și a căutat să refacă foaia.
Odată refăcut întregul de cuvinte, a reușit să citească ceea ce scrisese Marta:
„De ce o iubesc pe mama. Chiar dacă lucrezi atât de mult și ai mii de lucruri de făcut, găsești întotdeauna puțin timp pentru a te juca cu mine. Te iubesc, mamă, pentru că sunt partea cea mai importantă a zilei pentru tine”.
Acele cuvinte i-au mers direct la inimă. Zece minute mai târziu, s-a întors în camera copilei, aducând o tavă cu două cești de lapte cu cacao și două felii de tort. A mângâiat duios fața durdulie a Martei.
– Ce s-a întâmplat? a întrebat fetița, mirată de acea vizită nocturnă.
– Este pentru tine, pentru că tu ești partea cea mai importantă a zilei mele!
Copila a zâmbit, a băut jumătate din lapte și a adormit din nou.
Cine este partea importantă a zilei tale?
365 de povestioare pentru suflet – Bruno Ferrero. Editura Presa Bună – 2013