– Când eram adolescent, îi povestea un om unui prieten, tatăl meu m-a pus în gardă în privința anumitor locuri din oraș. Mi-a spus:

– Nu intra niciodată într-o discotecă, fiul meu.

– De ce nu, tată? am întrebat.

– Pentru că vei vedea lucruri pe care nu trebuie să le vezi.

Aceasta mi-a trezit clar curiozitatea. Cu prima ocazie am mers într-o discotecă.

– Și ai văzut ceva ce nu trebuia să vezi? a întrebat prietenul.

– Desigur, a răspuns omul. L-am văzut pe tatăl meu.

Un copil, stând în picioare în pat în pijamaua sa roșie, arată cu degetul spre mama sa și declară cu mândrie:

– Nu vreau să fiu inteligent. Nu vreau să fiu bine educat. Vreau să fiu ca tata!

Exemplul nu este una dintre multele metode pentru a educa. Este unica.

365 de povestioare pentru suflet – Bruno Ferrero. Editura Presa Bună – 2013