Un preot discuta despre credință și religie cu un prieten, care se considera ateu și indiferent.

– Ești o persoană foarte bună și un prieten drag. De ce nu te hotărăști să devii creștin? a întrebat preotul.

– Pentru că dacă a fi creștin e ceea ce îmi zici tu, nu am putere pentru așa ceva. Și dacă e ceea ce văd în jur, chiar nu mă interesează.

Un turist a sosit într-un oraș și privea mirat numeroasele biserici care se înfățișau pe strada pe care o parcurgea cu taxiul.

– Locuitorii acestui oraș îl iubesc mult pe Dumnezeu, a spus șoferului.

– Dacă îl iubesc pe Dumnezeu, nu știu. Cu siguranță nu se iubesc între ei! a răspuns taximetristul.

„Nu există un surd mai rău decât cel care nu vrea să vadă”, spunea Lao Tze. Oamenii nu mai folosesc urechile pentru a asculta. Se ascultă cu ochii. Ce văd oamenii când privesc un „creștin”?

365 de povestioare pentru suflet – Bruno Ferrero. Editura Presa Bună – 2013