FOCUL

Șase persoane, surprinse de căderea întunericului într-o noapte geroasă, pe o insulă părăsită, s-au întâlnit având fiecare câte o bucată de lemn în mână.

Nu exista alt lemn pe insula pierdută în pâclele Mării Nordului, în mijloc, un mic foc se stingea lent din lipsă de combustibil. Frigul devenea tot mai insuportabil.

Prima persoană era o doamnă, dar o zvâcnire a flăcării a luminat fața unui imigrant cu pielea de culoare închisă. Femeia a observat. A strâns mâna în jurul bucății sale de lemn. De ce să consume lemnul său pentru a-1 încălzi pe un trântor venit să fure pâine și slujbă?

Bărbatul care stătea alături de ea l-a văzut pe unul care nu era din partidul său. Nici în ruptul capului nu ar fi irosit frumoasa lui bucată de lemn pentru un adversar politic.

A treia persoană era prost îmbrăcată și s-a înfășurat și mai mult în haina unsuroasă, ascunzând bucata sa de lemn. Vecinul său era cu siguranță bogat. De ce trebuia să folosească lemnul său pentru un bogătaș leneș?

Bogatul stătea gândindu-se la bunurile sale, la cele două vile, la cele patru automobile și la contul consistent din bancă. Bateriile micului său telefon erau descărcate, trebuia să păstreze bucata sa de lemn cu orice preț și să nu o consume pentru acei leneși și neisprăviți.

Chipul întunecat al imigrantului era o grimasă de răzbunare în slaba lumină a focului deja stins. Știa bine că toți albii aceia îl disprețuiau. Nu ar fi pus niciodată bucata sa de lemn în jarul focului. Sosise momentul răzbunării.

Ultimul membru al acelui grupușor trist era un tip meschin și neîncrezător. Nu făcea nimic decât pentru profit. „A da numai celui care dă” era motoul său preferat. „Trebuie să vând scump această bucată de lemn”, se gândea el.

Au fost găsiți astfel, cu bucățile de lemn strânse în mână, nemișcați, loviți de moarte prin degerare.

Nu au murit din cauza frigului de afară, ci au murit din cauza frigului dinăuntru.

 

Poate și în familia ta, în comunitatea ta, în fața ta, este un foc care e gata să se stingă. Cu siguranță strângi o bucată de lemn în mâinile tale. Ce vei face cu ea?

 

365 de povestioare pentru suflet – Bruno Ferrero. Editura Presa Bună – 2013

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Leave a Reply