IMITAȚIA

La un centru de primire a persoanelor fără adăpost, un alcoolic cu numele de Ioan, considerat un bețiv irecuperabil, a fost impresionat de generozitatea voluntarilor centrului și și-a schimbat viața complet. A devenit persoana cea mai serviabilă pe care au cunoscut-o vreodată colaboratorii și cei care frecventau centrul.

Zi și noapte, Ioan căuta să ajute, neobosit. Nici o muncă nu era prea umilitoare pentru el. Fie că era vorba de a face curățenie într-o cameră în care vreunui alcoolic i se făcuse rău sau de a șterge grupurile sanitare murdare, Ioan făcea ceea ce i se cerea cu zâmbetul pe buze și parcă mulțumit că avea posibilitatea să fie de ajutor. Se putea conta pe el când era de dat de mâncare la oameni slăbiți sau când trebuiau schimbate și așezate în pat persoanele incapabile de a face singure acest lucru.

Într-o seară, capelanul centrului se adresa obișnuitei mulțimi așezate în tăcere în sală și sublinia necesitatea de a-i cere lui Dumnezeu schimbarea. Deodată, s-a ridicat un bărbat, a străbătut culoarul până la altar, s-a aruncat în genunchi și a început să strige:

– O Dumnezeule! Fă-mă să devin ca Ioan! Fă-mă să devin ca Ioan! Fă-mă să devin ca Ioan!

Capelanul s-a aplecat spre el și i-a zis:

– Fiule, cred că ar fi mai bine să ceri: „Fă-mă să devin ca Isus!”.

Bărbatul l-a privit pe capelan întrebător și i-a spus:

– De ce, Isus este ca Ioan?

 

Dacă cineva te întreabă: „Cum este un creștin?”‘, „Privește-mă” ar trebui să fie singurul răspuns acceptabil.

 

365 de povestioare pentru suflet – Bruno Ferrero. Editura Presa Bună – 2013

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •