SEMNIFICAȚIA VIEȚII

Un profesor a terminat lecția, apoi a pronunțat obișnuitele cuvinte:

– Sunt întrebări?

Un student l-a întrebat:

– Profesore, care este semnificația vieții?

Unii dintre cei prezenți, care se grăbeau să iasă, au râs. Profesorul l-a privit lung pe student, căutând din privire dacă era o întrebare serioasă. A înțeles că era.

– Îți voi răspunde.

A scos portofelul din buzunarul pantalonilor și a luat din el o oglinjoară rotundă, nu mai mare decât o monedă. Apoi a spus:

– Eram copil în timpul războiului. Într-o zi, pe stradă, am văzut o oglindă făcută bucăți. Din ele am păstrat fragmentul cel mai mare. Iată-l. Am început să mă joc și m-am lăsat încântat de posibilitatea de a dirija lumina reflectată în colțurile întunecate unde soarele nu strălucea niciodată: găuri profunde, crăpături, debarale. Am păstrat mica mea oglindă. Devenind bărbat, am sfârșit prin a înțelege că nu era numai un joc de copil, ci metafora a ceea ce aș fi putut să fac în viață.

Și eu sunt fragmentul unei oglinzi, pe care n-o cunosc în integritatea sa. Cu ceea ce am însă pot să trimit lumina – adevărul, înțelegerea, cunoașterea, bunătatea, duioșia – în ascunzișurile întunecoase ale inimii oamenilor și să schimb ceva în cineva. Poate alte persoane vor vedea și vor face la fel.

În aceasta constă pentru mine semnificația vieții.

Chiar și cea mai mică dintre băltoace poate reflecta tot cerul.

365 de povestioare pentru suflet – Bruno Ferrero. Editura Presa Bună – 2013