Vi s-a întâmplat vreodată să vă întrebați cum sunt alese mamele fiilor cu handicap?
Reușesc oarecum să mi-l imaginez pe Dumnezeu care dă instrucțiuni îngerilor, care notează într-un registru foarte mare.
– Armstrong, Beth, fiu. Sfânt patron, Matei.
– Forest, Marjorie, fiică. Sfântă patroană, Cecilia.
– Rutledge, Carrie, gemeni. Sfânt patron… Gerard. E obișnuit cu o religiozitate redusă.
În sfârșit, trece un nume la un înger și surâde:
– Acesteia să-i dăm un fiu cu handicap.
Îngerul este curios.
– De ce tocmai acesteia, Dumnezeule? E atât de fericită.
– Exact, răspunde Dumnezeu surâzând. Ai putea să dai vreodată un fiu cu handicap unei femei care nu cunoaște veselia? Ar fi o cruzime.
– Dar are răbdare? a întrebat îngerul.
– Nu vreau să aibă prea multă răbdare, altfel se va sufoca într-o mare de auto-compasiune și chin. Odată depășite șocul și resentimentul, cu siguranță va reuși.
– Dar, Doamne, cred că acea femeie nici nu crede în tine.
Dumnezeu surâde.
– Nu contează. Am eu grijă. Acea femeie este perfectă. Este dotată cu justul egoism.
Îngerul rămâne fără suflare.
– Egoism? Este o virtute?
Dumnezeu dă din cap afirmativ.
– Dacă nu va fi în stare să se separe din când în când de fiu, nu va supraviețui niciodată. Da, iată femeia căreia îi voi da binecuvântarea unui fiu mai puțin perfect. Încă nu-și dă seama, dar va fi de invidiat. Nu va considera niciodată sigur un cuvânt. Nu va considera niciodată că un pas va fi un fapt comun. Când copilul va spune „mamă” pentru prima dată, ea va fi martoră a unei minuni și va fi conștientă de aceasta. Când îi va descrie un copac sau un apus de soare copilului său orb, îl va vedea cum puține persoane știu să vadă creaturile mele. Îi voi da să vadă clar lucrurile pe care le văd eu – ignoranță, cruzime, prejudecată – și îi voi da să se ridice deasupra lor. Nu va fi niciodată singură. Eu voi fi alături de ea în fiecare minut al fiecărei zile din viața ei, deoarece va face munca mea în mod infailibil, ca și cum ar sta alături de mine.
– Și ca sfânt patron? a întrebat îngerul, ținând pana ridicată pe la jumătate.
Dumnezeu surâde.
– Va fi de ajuns o oglindă.
(Erma Bombeck)
Sfinții trăiesc printre noi.
365 de povestioare pentru suflet – Bruno Ferrero. Editura Presa Bună – 2013