SPUNEȚI-O MAI ÎNTÂI!

El era un om falnic, cu voce răsunătoare și maniere rigide. Ea era o femeie bună și delicată. S-au căsătorit. El făcea ca ea să nu ducă lipsă de nimic, ea se îngrijea de casă și îi educa pe copii. Copiii au crescut, s-au căsătorit, au plecat. O poveste ca atâtea altele…

Dar, când toți copiii au ajuns la casele lor, femeia și-a pierdut surâsul, a devenit tot mai slabă și diafană. Nu mai putea să mănânce și în scurt timp nu s-a mai sculat din pat.

Preocupat, bărbatul a internat-o în spital.

Au venit la căpătâiul ei medici, iar apoi specialiști renumiți. Nimeni nu reușea să descopere felul bolii. Dădeau din cap și spuneau: 

– Mda…

Ultimul specialist l-a chemat pe acel bărbat deoparte și i-a zis:

 – Aș zice… pur și simplu… că soția dumneavoastră nu mai vrea să trăiască.

Fără să spună un cuvânt, omul s-a așezat alături pe patul soției și i-a prins mâna; o mână subțire a dispărut în mâna cea mare a omului. Apoi, cu glasul său răsunător, a spus hotărât:

– Tu nu vei muri!

 – De ce? a întrebat ea, cu o șoaptă ușoară.

– Pentru că eu am nevoie de tine!

– Și de ce nu mi-ai spus mai înainte?

Din acel moment, femeii a început să-i fie mai bine. Și astăzi se simte foarte bine. În acest timp, medicii și specialiștii continuă să se întrebe ce fel de boală a avut și ce medicament extraordinar a vindecat-o așa de repede.

 

Nu aștepta niciodată ziua de mâine pentru a-i spune cuiva că îl iubești. Fă-o imediat. Nu te gândi: „Dar mama mea, fiul meu, soția mea… știu deja acest lucru”. Poate știu. Dar tu vei obosi vreodată auzindu-te repetând acest lucru? Nu te uita la ceas, pune mâna pe telefon: „Sunt eu, vreau să-ți spun că te iubesc”. Strânge-i mâna persoanei pe care o iubești și spune-i: „Am nevoie de tine! Te iubesc, te iubesc, te iubesc…”.

 

Iubirea este viața. Există un pământ al celor morți și un pământ al celor vii. Ceea ce le deosebește este iubirea.

 

 

365 de povestioare pentru suflet – Bruno Ferrero. Editura Presa Bună – 2013