Bunicul s-a aplecat spre nepoțelul de cinci ani și i-a dat un pupic de noapte bună. Imediat după aceea, copilul și-a frecat fața.

– De ce faci așa, dragul meu? l-a întrebat mama. Când cineva te sărută, nu e nevoie să ștergi sărutul.

– Mămică, a explicat copilul, nu l-am șters. L-am apăsat înăuntru.

O mamă, aflată în călătorie, era deranjată de copilul mereu în mișcare.

– Acum, ia loc!

Dar copilul părea să n-o audă și continua să se ridice în picioare pe scaun, pentru a privi afară pe fereastră.

Înfuriată, mama l-a luat pe copil de umeri și l-a constrâns să ia loc alături de ea.

Copilul a privit-o și i-a spus cu mândrie:

– Pe dinafară sunt așezat, dar înăuntru sunt în picioare!

Pentru că ceea ce avem „înăuntru” contează mai mult decât ceea ce este „în afară”.

365 de povestioare pentru suflet – Bruno Ferrero. Editura Presa Bună – 2013