– Din întâmplare am lăsat umbrela la dumneavoastră? m-a întrebat o doamnă care locuiește în zona mea și care venise în vizită la mine cu puțin timp mai înainte.

– Da, am răspuns.

– Mulțumesc mult! a spus.

Apoi a adăugat:

– Dumneavoastră sunteți într-adevăr onest! Am întrebat o mulțime de lume dacă am lăsat umbrela în casa lor și mi-au răspuns cu toții că nu!

O broască țestoasă își petrecea viața sa liniștită la țară. Într-o zi, a primit invitația unei verișoare a ei, care locuia în oraș, să meargă să o viziteze. Animată de dorința de a vedea un pic de lume, broasca țestoasă de la țară a acceptat invitația.

Distanța nu era mare, nu mai mult de un kilometru, dar pentru broasca țestoasă era deja o bună călătorie. Și-a imaginat totuși că o va face în scurt timp și a pornit la drum abia dimineața următoare.

– Cu pasul meu sigur și constant, s-a gândit, înainte de amiază voi sosi cu siguranță. Exact la timp pentru a mă așeza la masă.

A pornit fredonând.

Merge, merge, merge… La amiază, broasca țestoasă parcursese abia câteva sute de metri.

Când a auzit sunând 12 bătăi de clopot într-o clopotniță a izbucnit:

– Ce clopotniță stupidă! Nu este nici o oră de când am pornit de acasă și anunță deja amiaza. Aceste ceasuri sunt defecte, iar clopotarii sunt bețivi!

Merge, merge… Soarele a asfințit, iar stelele au apărut pâlpâind, dar broasca țestoasă nu era nici la jumătatea drumului.

Mai mânioasă ca niciodată, a început să apostrofeze:

– Lumea nu mai este cea de altă dată! Soarele apune mai degrabă, stelele apar în afara orarului, iar zilele nu mai sunt de 24 de ore!

Bombănind, și-a reluat mersul, blestemând drumul prea pietros și strâmb.

Există întotdeauna un motiv bun pentru a gândi rău despre aproapele…

365 de povestioare pentru suflet – Bruno Ferrero. Editura Presa Bună – 2013