A fost odată un student de 16 ani care a avut un vis. A visat că un leu, cu dinții săi ascuțiți, îl devora.

În dimineața următoare a plecat împreună cu colegii săi de clasă într-o excursie într-un oraș necunoscut, în care, cu siguranță, nu trebuia să se teamă de lei.

Încă plin de spaimă din cauza efectului visului, studentul s-a dus să viziteze o biserică. Ajungând în piața din față a văzut un leu de piatră, care răgea spre cer cu gura deschisă.

– Ah! și-a spus. Iată leul meu, cel care m-a devorat în această noapte!

A povestit visul prietenilor. Apoi, râzând, pentru a demonstra că nu credea în vise, s-a apropiat de leu.

– Mă recunoști, leule? Trezește-te! Dezmorțește-ți maxilarele, mușcă-mă dacă poți!

Vorbind astfel, a introdus mâna în gâtul de piatră și a împins-o adânc…

A strigat de frică și durere. Apoi a scos brusc mâna însângerată și s-a prăbușit la pământ.

Un scorpion enorm, care-și avea cuibul în gâtul de piatră al leului, îi străpunsese mâna cu acul său veninos.

„Pot să mă las de băutură când vreau. Acum doi ani m-am lăsat de fumat, când am decis că mă costa prea mult și nu merita. Nu sunt dependentă de nimic. Dacă timp de șase luni nu mi se întâmplă să fumez nici măcar o țigară, îmi este indiferent. Găsesc că e frumos, dar nimic mai mult, a evada o dată, din când în când, a-mi lua o mică vacanță. Sunt lucruri posibile. Oamenii exagerează în privința pericolelor”.

 (Kenny, 19 ani, cu o săptămână înainte de a muri din cauza unei supradoze)

365 de povestioare pentru suflet – Bruno Ferrero. Editura Presa Bună – 2013